Imi place de fosta ta

Ma gandeam sa discut astazi despre un subiect destul de delicat pentru majoritatea persoanelor si anume momentul in care iti place de fosta unui prieten. Cred ca am trecut cu totii prin prostia asta de situatie si de cele mai multe ori nu stim cum s-o abordam. Ar trebui sa vorbim cu el ? Ar trebui sa ascundem totul pana cand nu mai e cale de intoarcere? Ce se intampla daca el se supara? Toate astea sunt intrebari care ne macina pe toti si care de obicei aduc la aceeasi solutie. Minti pana cand nu mai ai altceva de facut decat sa-i zici. 

Intr-o situatie de prietenie buna ai putea sa-i zici deschis omului ca-ti place de fosta lui si sa discutati foarte deschis despre asta fara niciun fel de problema, dar cum noi traim intr-o lume plina de babuini care prefera sa fie mintiti ca sa nu se transforme, asta nu se va intampla prea des. Asa ca o sa trebuiasca sa minti. Eu personal as prefera abordarea sincera. Oricum daca ii zici ca-ti place de ea planul e deja facut ca vrei sa fii cu ea si cale de intoarcere pentru el nu mai exista. Dar ce se intampla cu ea? Daca ea o sa fie deranjata de faptul ca i-ai zis fostului ei ca ea vrea sa fie cu tine si o s-o strici asa? Ce se intampla daca fostul ei o intoarce spunandu-i tampenii despre tine? Toate astea sunt ipoteze pe care nu vreau sa le dezbat doar pentru ca duc la acelasi punct. O relatie o sa se intample daca e sa se intample intre cei doi, cu sau fara acordul fostului. Nu e ca si cand ai nevoie de vreo aprobare ca sa incepi sa te dai la ea.

Si-acum o sa vina intrebarea absolut cretina "dar e corect fata de el?".Daca stau sa ma gandesc eu cand imi arunc gunoiul si un aurolac se duce si-l mananca, nu ma duc sa ma cert cu aurolacul ca mi-a mancat gunoiul nu? Cred ca aceeasi explicatie poate fi folosita si pentru aceasta situatie. Nu cred ca daca tu ai renuntat la ceva nu am eu dreptul sa ma bucur de el. Poate ce consideri tu un nokia 1100 uzat eu consider un telefon extraordinar de bun si perfect pentru ce vreau eu. Se poate intampla sa te trezesti in situatia de a te certa cu un prieten pentru ce el nu vreau oricum. Nu reusesc sa inteleg de ce. 

Totusi, acel prieten se poate afla si in situatia in care el a fost parasit, situatie in care lucrurile stau exact la fel. Ai fost parasit si cineva nu te mai vrea, de ce sa te intorci acolo? Doar pentru a prelungi ceva ce oricum o sa se termine?Pana si guma de mestecat isi pierde gustul daca o mesteci prea mult. Ai sa te gasesti in situatia care vrei sa te impaci cu acea persoana doar din mandrie personala si nu neaparat pentru ca o mai vrei. Ce te deranjeaza e de fapt faptul ca ai fost parasit de acea persoana si ca nu tu ai parasit-o pe ea. In cazul asta nu e o dorinta ce te ghideaza e doar orogliul.

Exista si o ultima situatie in care te poti afla atunci cand iti place de fosta unui prieten , si anume cand prietenul tau are deja o relatie si totusi nu stii cum sa-i zici ca-ti place de fosta lui. In cazul asta, sa te mai lungesti cu intrebarea "ar trebui sa ma dau la ea?" e deja inapt pentru ca practic e dedus din oficiu ca ala n-o mai vrea deci e libera sa faca ce vrea ea. In cazul asta nici nu reusesc sa inteleg de ce-ar mai fi el suparat, pentru ca practic e deja intr-o relatie. Nu-mi pot inchipui de ce mi-ar mai pasa daca fosta mea are o relatie cand eu sunt deja in alta. 

Ce incerc eu sa explic in tot articolul asta e ca n-ar trebui sa te simti vinovat cand iti place de fosta unui prieten. E mult mai simplu sa accepti situatia asta si sa faci ce poti mai bun din ea. Pana la urma, inainte sa fie fosta lui era fosta altcuiva si daca stai sa te gandesti bine el nu a cerut voie nimanui sa fie cu ea. Daca iti place de cineva mergi pana la capat cu rahatul ala,indiferent ca a fost sau nu cu un prieten sau orice alta tampenie de genul. Odata ce nu mai e intr-o relatie, lumea e libera sa faca ce vrea, tu doar te afli in conjunctura potrivita in care sa profiti de asta. 

Fa-ti numarul pana la capat indiferent de consecinte. Viata e mai frumoasa cand e mai complicata decat ar trebui sa fie.V-am pupat. Ne citim in curand

Primul

Imi aduc aminte ca acum vreo 10 ani eram un copil inocent si cuminte care invata bine la scoala si care nu se baga in belele. Nu credeam in Mos Craciun , dar zambeam in legatura cu orice chiar daca nu mi se parea amuzant si nu-l intelegeam. Acum lucrurile s-au schimbat dar totusi imi aduc aminte momentul ala ca si cand ar fi fost ieri. Imi cumparase mama computer de vreo luna si incercam eu sa fac ce faceau toti baietii pe vremea aia, sa-mi fac prietena pe messenger. Eram un copil prost dar stiam ca-mi plac fetele si incercam oricum sa le fac sa se uite si la mine, desi eram un tocilar la care nu se uita nimeni. 

Primele mele incercari au fost niste adevarate dezastre. Cel mai aproape de a un sarut a fost la o bataie cu zapada cand o fata mi-a dat un bulgare in cap de la vreo 5 m. Apoi am cunoscut o fata Corina. Era mica de inaltime, bruneta si la fel de inchisa ca si mine, dar m-am imprietenit cu ea. Ea a fost rampa mea de salvare. Am vorbit cu ea vreo 2 luni pe messenger si la un moment dat am invitat-o in oras. Ne-am intalnit in fata la Cerbul de Aur si am stat pe o banca la statia de taxiuri. Intre conversatii m-a pus sa-i promit ca o sarut cand o duc acasa. Nu mai sarutasesi niciodata o fata, mi-era frica si rusine. Am evitat subiectul cat am putut de mult si am continuat cu discutiile despre scoala si prieteni si cu incercarile mele de a nu parea un fraier. 

Probabil ca 3 sferturi din ce i-am zis nici eu nu credeam si totusi ea nu m-a respins nici macar la unul dintre subiecte. Putea la oricare dintre puncte sa se opreasca si sa-mi zica "minti", si totusi n-a facut-o. Sunt sigur ca stia ca mint ca sa incerc sa par ceva ce nu eram dar a fost ok cu asta. 

Dupa 2 ore de stat pe banca si discutat despre niste lucruri care nu ne interesau pe niciunul dintre noi, mi-a zis s-o duc acasa. Am mers pe stradute pana aproape de confectii unde statea si acolo mi-a zis "Mi-ai promis ca ma saruti cand ma duci acasa". Tin minte ca m-am inrosit tot la fata si transpiram abundent. Incercam sa raman calm si sa para ca si cand am mai facut asta si alta data, desi in realitate nu aveam nici cea mai mica idee ce fac acolo. 

M-am aplecat spre ea si aveam fiori pe sira spinarii, cand am sarutat-o am simtit pentru 20 de secunde ca tot ce ma inconjoara a disparut si ca stam pe loc. A fost o experienta ce a devenit o dependenta ulterior. Unul din lucrurile care ma fac acum sa caut femeia la care speram cu totii. Vreau sa simt din nou senzatia aceea de rusine si de pierdere de sine. Vreau sa-mi pierd capul pentru 20 de secunde ca si cand as fi intr-un trip prelungit de heroina. Probabil ca o sa-mi aduc aminte toata viata mea de acea fata desi n-am mai vazut-o a doua oara. Am sarutat-o o singura data si apoi am mai vazut-o sporadic pe la baluri si adunari. Mi-a facut initierea catre un lucru care avea sa ajunga ca un drog pentru mine si care avea sa-mi defineasca modul de a ma comporta cu femeile ulterior. 

As vrea sa o mai vad odata in viata asta si sa-i recunosc tot ce s-a intamplat. Sa-i zic adevarul si sa-i multumesc pentru ca intr-un fel sau altul daca nu era ea probabil ca ar mai fi durat mult pana sa am eu curajul sa sarut o fata. Sper sa fie fericita si sa fi gasit ceea ce eu inca caut. Datorita ei am avut ulterior curajul necesar sa fac ceva miscari in viata. Indiferent de ce-a fost ulterior ea a fost si va fi prima. 

Am vrut sa scriu articolul asta pentru ca e un lucru de care imi aduc aminte cu zambetul pe buze. Omul inocent si naiv a disparut de mult, dar amintirile despre el inca ma fac sa zambesc.

P.S: In spatele oricarui monstru exista o latura sensibila