Monday 9 December 2013

Eroina lu taticu'

      A trecut ceva timp de cand n-am scris pe blogul asta si m-am gandit intr-un final sa abordez problema gazelor de sist ce macina natiunea in care m-am nascut. Astazi am ajuns de la munca si m-am gandit sa intru pe facebook sa mai rad, sa mai impart opinii si nu in ultimul rand sa mai citesc ceva ineptii. Ineptia cea mai mare pe care am citit-o astazi e aia cu Ecaterina Comanescu eroina de la Pungesti. Ar trebui sa precizez de la bun capat ca nu am absolut nimic personal cu domnisoara pe care n-o cunosc si sper din tot sufletul sa n-o cunosc de-a lungul vietii mele. Am ceva cu personal cu dobitocul care a scris articolul ala si nu a inteles pana la capat ce scrie.
     In primul rand titlul de eroina mi se pare putin deplasat. Haideti sa analizam mai exact ce-a facut fata asta ca sa merite titlul de eroina. Si-a cumparat un biletel de tren pe banii lu mami si-a lu tati, apoi a plecat la Pungesti sa protesteze impotriva gazelor de sist desi nu intelege pana la capat problema, apoi s-a intors acasa la mami si la tati unde o astepta mancarea pe masa. Unde e partea de eroism? Mai exact ce-a sacrificat fata asta ca sa poata protesta o zi in frig ? Nu mai inteleg. Toti eram speciali pana acum sau unici. Imi luati si ultimul lucru care credeam ca mai inseamna ceva? Titlul de erou? Credeam ca eroii sunt aia care sacrifica ce-i al lor pentru binele altora, credeam ca eroi sunt aia de la Termopile care s-au lupatat 300 contra tspe mii. Ce mama naibii e asta?
     In al doilea rand ce-a obtinut fata asta ca sa castige dreptul de a fi numita eroina. Nimic nu s-a oprit in loc pentru ca madame Comanescu s-a prezentat cu stomacu plin si zambetu pe buze la Pungesti. Jandarmii aia tot acolo sunt, lucrarile alea tot or sa aiba loc pentru ca statul roman are un contract cu retardatii aia si indiferent de cate calatorii pe banii lu mami si tati face Ecaterina toate lucrurile astea nu or sa se schimbe. Revenim la titlul de erou. Toti eroii de-a lungul istoriei au schimbat ceva prin faptele lor. Spartanii aia au oprit invazia persana, Ecaterina Teodoroiu a luptat in primul razboi mondial ca femeie in conditii de foamete si a murit pe front incercand sa-si apere tara si sunt multii altii despre care nu pot elabora acum ca s-ar lungi prea mult articolul. La dracu a murit Nelson Mandela si ala e considerat un erou. Chiar avem de gand sa fim atat de cretini incat sa comparam cele 2 personaje?
     In ultimul rand vreau sa stiu cat o sa tina treaba cu eroina. Acu 2-3 saptamani era un alt erou la Pungesti si anume Costica Spiridon. Ala unde a disparut? Nu mai e erou? A aparut Ecaterina si faptele lui de "eroism" sunt sterse cu buretele? Nu mai inteleg nimic din ce scriu ziaristii astia. Azi un erou, maine o eroina, poimaine or sa mai gaseasca ei ceva sa adune oameni cu bulucul acolo ca sa stea in frig degeaba. Sper ca in curand sa fie un "jurnalist" cat de cat capabil care sa zica lucrurilor pe nume si sa prezinte faptele cum sunt.
     Intr-un final vreau sa ma adresez fetitei in sine. Draga Ecaterina am vazut comentariul tau "eu mi-am facut datoria, tu ce mai astepti?". Astept sa-mi umple si mie mami si tati stomacul, astept sa nu mai trebuiasca sa ma duc la munca ca sa ma intretin, astept sa-mi dea cineva o casa pentru ca-s simpatic, astept sa-mi creasca in fund un furtun care evacueaza aur, astept sa vin acasa si sa apara in mod magic mancare pe masa si nu in ultimul rand astept sa cresti sa vad ce dracu ai sa mai faci daca ai 23 de ani, 2 locuri de munca, stai in chirie si te intretii singura. Cam asta astept per total, mai am ceva detalii dar nu tin neaparat sa fiu nesimtit.
     Cred ca am acoperit per total toate lucrurile ce m-au deranjat la situatia asta, inclusiv ce astept ca sa fac si eu acelasi lucru. Acum o sa ma duc sa fac si eu ceva eroic si anume sa-mi pregatesc pranzul, va multumesc ca-mi cititi blogul si sper sa revin cat de curand cu un articol. Va salut cu respect.

Thursday 28 November 2013

Hai ca-s mandru!

         Hai ca am revenit dupa o alta luna de pauza din cauza lipsei unei conexiuni decente la un distribuitor de internet. M-am intors de curand in tarisoara asta scumpa si draga a noastra si spre deosebire de alte dati cand m-am intors, de data asta am de ce sa fiu mandru. N-am cunoscut pe absolut nimeni nou, e haos total cu ce se intampla cu mine, n-am nimic de facut dupa ce ma intorc de la munca si e frig de te iau toti dracii, dar eu sunt mandru de Romania.
        Avand in vedere ca urmeaza 1 decembrie m-am gandit sa scriu un articol despre lucrurile bune care ma fac pe mine sa ma intorc de fiecare data in Romania. Exista o mare parte din oameni care pleaca de aici pentru ca e saracie. Adevarul e ca suntem foarte saraci si lucrurile nu par sa se indrepte catre o directie prea buna. Statul e relativ falimentar, preturile cresc vazand cu ochii, taxele cresc si ele si toata lumea e obligata sa faca evaziune fiscala daca vrea sa traiasca cat de cat decent si nu in ultimul rand e lipsa de locuri de munca pentru oamenii fara experienta sau fara capacitati de ridicat bolovani. Avem si alte parti rele ca politicienii inapti si babele care nu-si vad de curtea lor dar astea-s mici pe langa ce-am enumerat eu mai sus. 
        Totusi exista si lucruri foarte bune in Romania. O sa le enumar intr-o lista pentru a nu ne intelege gresit.
-Oamenii: Oamenii de aici spre deosebire de cei din strainatate nu sunt reci, sunt sociabili, primitori si cu o mare parte dintre ei poti gasi subiecte comune de discutie daca te straduiesti indeajuns. Prietenii poate nu-ti sunt toti prieteni, dar exista o parte dintre ei care or sa te ajute dintr-un simt superior de onoare sau pentru simplul fapt ca ai facut si tu candva ceva pentru ei. In strainatate lumea e mai singuratica, e obisnuita cu izolarea si in general singura parte adevarata de socializare e facebook-ul (stiti cu totii parerea mea foarte buna despre socializarea pe facebook).
-Inteligenta: La capitolul asta sunt mai mult decat sigur ca foarte multa lume o sa ma contrazica pentru ca x,y,z motive, asa ca o sa fac foarte clar ca asta e o parere personala. Nu va oblig sa fiti de acord cu mine, e strict parerea mea despre situatie. Am cunoscut indeajuns de multi oameni cat sa pot spune ca imi place nivelul de intelect pe care il au romanii in general. Am cunoscut foarte multi oameni de diferite nationalitati in viata mea si consider ca romanii in general sunt mai inteligenti decat majoritatea, poate e o parere subiectiva pentru ca-s roman, poate n-am cunoscut eu indeajuns de multi straini , dar avand in vedere ca n-au existat prea multe ocazii la care eu sa nu am ce discuta cu un alt roman consider ca sunt in general mai bine educati decat vesticii. Nu spun ca nu exista prosti in Romania, stim cu totii ca asta ar fi o minciuna si ca multi dintre noi ar muri de foame daca n-ar exista toti prostii aia, spun doar ca nivelul mediu de intelect e mai mare decat ce-am observat eu in strainatate. 
-Locatia: Pe sistemul "Frumoasa tara, pacat ca-i locuita". Romania e o tara frumoasa per total. Nu iei in considerare gunoaiele de pe strazi sau flegmele de pe capota masinii dupa ce ai lasat-o o noapte parcata in fata blocului. Eu iau in considerare ce e construit de artisti, arhitecti, popi si ce ne-a lasat natura. Am strabatut o mare parte din tara asta si consider ca ai ce sa vezi daca te intereseaza. Nu are rost sa dezvolt partea asta din lista mea pentru ca stiti cu totii sa dati un search pe google in caz ca vreti sa vedeti ceva frumos din Romania. 
-Moldovenii: Ultimul meu motiv pentru care iubesc Romania sunt moldovenii (nu aia din republica socialista, aia de la noi betivi care-si bat femeile). Stiti de ce iubesc eu moldovenii? Pentru ca-s o forma ieftina de entertainment care nu necesita teatru sau plata cu prea multi bani. Cine s-a uitat vreodata la Desperate Housewives stie despre ce vorbesc. Daca s-ar face vreodata o emisiune ca aia la noi n-ar avea prea mult succes pentru ca noi avem moldoveni. Nu trebuie sa platesti pe cineva sa se bata sau sa suga cartofi pentru bani pentru ca asta e deja subiectul proeminent la stirile de la ora 5. Ca sa clarific ceva inainte sa termin trebuie sa mentionez asta. Nu ma refer la moldovean ca oricine care e nascut in zona Moldovei pentru ca as fi ignorant. Moldovean pentru mine e retardu ala care dupa 5 sticle de Mona si-a violat bunica si matusa dupa care le-a desenat un alpaca pe cur. 
          Cam astea sunt in general motivele pentru care iubesc eu Romania. Trei calde una rece, se mai intampla sa fie asa, dar nu cred ca sufera nimeni. Astea sunt motivele pentru care m-am intors eu in Romania si pentru care m-as mai intoarce de 10000 de ori. Pe langa faptul ca daca plecam toti astia tineri, unde se duce tara asta in care m-am nascut si care nu vreau s-o vad dusa pe apa sambetei. Intr-un final vreau sa spun ca vreau sa reiau activitatea blogului astuia si ca astept sugestii pentru subiecte despre care vreti sa-mi auziti tampeniile la keepersplit@gmail.com . Va salut cu respect si ne citim in urmatoarele zile.

Tuesday 15 October 2013

Guess who's back?

           Postul asta nu e facut sa reprezinte nimic. Stiu ca nu am scris de foarte mult timp pe acest blog si imi cer scuze, am fost ocupat cu alte aspecte relativ importante ale vietii mele. Incercarea mea cretina de a imi imparti timpul in 100 locuri simultan a esuat si am ajuns sa renunt pentru o perioada la a mai scrie pe acest blog. Am realizat in mica perioada petrecuta departe de acest blog ca nimanui nu-i pasa dar totusi ii pasa. Nu inteleg exact cum functioneaza acest proces si in ce etape se manifesta. De la fata cu fruntea lata care vorbeste despre site-ul ei cu "Pou" pana la dobitocii care se uitau cum sapa pompierii la diguri care sa le protejeze lor casele in Zorleni, nimanui nu-i pasa. Sau cel putin asta vor sa exprime.
           Ce lipseste totusi cu desavarsire din argumentele pentru care nu le pasa este logica. Nu poti privi la niste pompieri care sapa la diguri ca sa-ti protejeze tie casa si sa spui ca nu-ti pasa la fel cum nu poti posta un video pe facebook care sa fie preluat de alte zeci de mii de inapti ca sa rada de tine si la fel sa spui ca nu-ti pasa. Nu are absolut nicio logica sa faci asta. Indiferent de situatia in care te afli nepasarea nu ajuta la prea multe. La fel ca atunci cand spui ca nu-ti pasa ca poti face dus maine si te trezesti in situatia in care 2 ore mai tarziu iti pute subratul a crocodil si tu esti intr-un restaurant pentru ca familia ti-a facut o surpriza si te-a scos cu 2 zile mai devreme in oras sa-ti serbezi ziua.
           Totusi nu asta e principalul subiect despre care vreau sa vorbesc astazi. Astazi vreau sa vorbesc despre singuratate si moduri de a o trata. Ma simt singur de la un timp incoace si nu gasesc moduri foarte bune de a face ceva care sa-mi ocupe mintea. Am incercat jocuri ocazionale, am muncit foarte mult in ultima perioada, am iesit la plimbari de cretin pe strada de unu singur sa ma uit la monumente si totusi nimic nu pare sa functioneze. Ma gandeam ca perioadele de genul se manifesta in moduri diferite la oameni diferiti si ca probabil ca a mea dureaza mai mult. Ce e si mai trist e ca nu stiu de ce ma simt singur. Cred ca mi-am pierdut pe undeva pe drum o bucata din integritatea mea mentala pentru ca zi de zi incerc sa ma conving singur ca nu sunt un singuratic, ca nu duc lipsa de socializare si ca nu e nevoie sa fac schimbari majore in viata mea. Partea cretina e ca ma conving in fiecare dimineata si dupa 2 ore revine starea asta inapta din care nu mai pot iesi.
          Singuratatea e ceva ciudat rau. Poti fi inconjurat de oameni si sa te simti singur, nu inteleg exact cum functioneaza, dar cred ca e ceva legat de oamenii de care esti inconjurat si in acelasi timp de ce vrei tu sa te inconjoare. Probabil ca au o legatura stransa si ar trebui sa fac ceva schimbari in privinta asta. Probabil ca o sa reusesc sa gasesc o solutie in urmatoarea perioada si o sa v-o comunic.
         Voiam de ceva timp sa incep sa scriu din nou pe blog dar eram emotionat. Am fost intr-o mica pana de idei pana acum. Nu e ca si cand asta ar fi vreo idee mareata, dar e o incercare sa-mi revin la vechile obiceiuri si de a scrie putin mai des. Imi cer scuze pentru perioada destul de lunga in care am lipsit si va multumesc pentru intelegere. Ne citim din nou in cateva zile dupa ce primesc ceva feedback de la incercarea asta oropsita.

Saturday 23 February 2013

Imi place de fosta ta

Ma gandeam sa discut astazi despre un subiect destul de delicat pentru majoritatea persoanelor si anume momentul in care iti place de fosta unui prieten. Cred ca am trecut cu totii prin prostia asta de situatie si de cele mai multe ori nu stim cum s-o abordam. Ar trebui sa vorbim cu el ? Ar trebui sa ascundem totul pana cand nu mai e cale de intoarcere? Ce se intampla daca el se supara? Toate astea sunt intrebari care ne macina pe toti si care de obicei aduc la aceeasi solutie. Minti pana cand nu mai ai altceva de facut decat sa-i zici. 
Intr-o situatie de prietenie buna ai putea sa-i zici deschis omului ca-ti place de fosta lui si sa discutati foarte deschis despre asta fara niciun fel de problema, dar cum noi traim intr-o lume plina de babuini care prefera sa fie mintiti ca sa nu se transforme, asta nu se va intampla prea des. Asa ca o sa trebuiasca sa minti. Eu personal as prefera abordarea sincera. Oricum daca ii zici ca-ti place de ea planul e deja facut ca vrei sa fii cu ea si cale de intoarcere pentru el nu mai exista. Dar ce se intampla cu ea? Daca ea o sa fie deranjata de faptul ca i-ai zis fostului ei ca ea vrea sa fie cu tine si o s-o strici asa? Ce se intampla daca fostul ei o intoarce spunandu-i tampenii despre tine? Toate astea sunt ipoteze pe care nu vreau sa le dezbat doar pentru ca duc la acelasi punct. O relatie o sa se intample daca e sa se intample intre cei doi, cu sau fara acordul fostului. Nu e ca si cand ai nevoie de vreo aprobare ca sa incepi sa te dai la ea.
Si-acum o sa vina intrebarea absolut cretina "dar e corect fata de el?".Daca stau sa ma gandesc eu cand imi arunc gunoiul si un aurolac se duce si-l mananca, nu ma duc sa ma cert cu aurolacul ca mi-a mancat gunoiul nu? Cred ca aceeasi explicatie poate fi folosita si pentru aceasta situatie. Nu cred ca daca tu ai renuntat la ceva nu am eu dreptul sa ma bucur de el. Poate ce consideri tu un nokia 1100 uzat eu consider un telefon extraordinar de bun si perfect pentru ce vreau eu. Se poate intampla sa te trezesti in situatia de a te certa cu un prieten pentru ce el nu vreau oricum. Nu reusesc sa inteleg de ce. 
Totusi, acel prieten se poate afla si in situatia in care el a fost parasit, situatie in care lucrurile stau exact la fel. Ai fost parasit si cineva nu te mai vrea, de ce sa te intorci acolo? Doar pentru a prelungi ceva ce oricum o sa se termine?Pana si guma de mestecat isi pierde gustul daca o mesteci prea mult. Ai sa te gasesti in situatia care vrei sa te impaci cu acea persoana doar din mandrie personala si nu neaparat pentru ca o mai vrei. Ce te deranjeaza e de fapt faptul ca ai fost parasit de acea persoana si ca nu tu ai parasit-o pe ea. In cazul asta nu e o dorinta ce te ghideaza e doar orogliul.
Exista si o ultima situatie in care te poti afla atunci cand iti place de fosta unui prieten , si anume cand prietenul tau are deja o relatie si totusi nu stii cum sa-i zici ca-ti place de fosta lui. In cazul asta, sa te mai lungesti cu intrebarea "ar trebui sa ma dau la ea?" e deja inapt pentru ca practic e dedus din oficiu ca ala n-o mai vrea deci e libera sa faca ce vrea ea. In cazul asta nici nu reusesc sa inteleg de ce-ar mai fi el suparat, pentru ca practic e deja intr-o relatie. Nu-mi pot inchipui de ce mi-ar mai pasa daca fosta mea are o relatie cand eu sunt deja in alta. 
Ce incerc eu sa explic in tot articolul asta e ca n-ar trebui sa te simti vinovat cand iti place de fosta unui prieten. E mult mai simplu sa accepti situatia asta si sa faci ce poti mai bun din ea. Pana la urma, inainte sa fie fosta lui era fosta altcuiva si daca stai sa te gandesti bine el nu a cerut voie nimanui sa fie cu ea. Daca iti place de cineva mergi pana la capat cu rahatul ala,indiferent ca a fost sau nu cu un prieten sau orice alta tampenie de genul. Odata ce nu mai e intr-o relatie, lumea e libera sa faca ce vrea, tu doar te afli in conjunctura potrivita in care sa profiti de asta. 
Fa-ti numarul pana la capat indiferent de consecinte. Viata e mai frumoasa cand e mai complicata decat ar trebui sa fie.V-am pupat. Ne citim in curand

Monday 4 February 2013

Primul

Imi aduc aminte ca acum vreo 10 ani eram un copil inocent si cuminte care invata bine la scoala si care nu se baga in belele. Nu credeam in Mos Craciun , dar zambeam in legatura cu orice chiar daca nu mi se parea amuzant si nu-l intelegeam. Acum lucrurile s-au schimbat dar totusi imi aduc aminte momentul ala ca si cand ar fi fost ieri. Imi cumparase mama computer de vreo luna si incercam eu sa fac ce faceau toti baietii pe vremea aia, sa-mi fac prietena pe messenger. Eram un copil prost dar stiam ca-mi plac fetele si incercam oricum sa le fac sa se uite si la mine, desi eram un tocilar la care nu se uita nimeni. 
Primele mele incercari au fost niste adevarate dezastre. Cel mai aproape de a un sarut a fost la o bataie cu zapada cand o fata mi-a dat un bulgare in cap de la vreo 5 m. Apoi am cunoscut o fata Corina. Era mica de inaltime, bruneta si la fel de inchisa ca si mine, dar m-am imprietenit cu ea. Ea a fost rampa mea de salvare. Am vorbit cu ea vreo 2 luni pe messenger si la un moment dat am invitat-o in oras. Ne-am intalnit in fata la Cerbul de Aur si am stat pe o banca la statia de taxiuri. Intre conversatii m-a pus sa-i promit ca o sarut cand o duc acasa. Nu mai sarutasesi niciodata o fata, mi-era frica si rusine. Am evitat subiectul cat am putut de mult si am continuat cu discutiile despre scoala si prieteni si cu incercarile mele de a nu parea un fraier. 
Probabil ca 3 sferturi din ce i-am zis nici eu nu credeam si totusi ea nu m-a respins nici macar la unul dintre subiecte. Putea la oricare dintre puncte sa se opreasca si sa-mi zica "minti", si totusi n-a facut-o. Sunt sigur ca stia ca mint ca sa incerc sa par ceva ce nu eram dar a fost ok cu asta. 
Dupa 2 ore de stat pe banca si discutat despre niste lucruri care nu ne interesau pe niciunul dintre noi, mi-a zis s-o duc acasa. Am mers pe stradute pana aproape de confectii unde statea si acolo mi-a zis "Mi-ai promis ca ma saruti cand ma duci acasa". Tin minte ca m-am inrosit tot la fata si transpiram abundent. Incercam sa raman calm si sa para ca si cand am mai facut asta si alta data, desi in realitate nu aveam nici cea mai mica idee ce fac acolo. 
M-am aplecat spre ea si aveam fiori pe sira spinarii, cand am sarutat-o am simtit pentru 20 de secunde ca tot ce ma inconjoara a disparut si ca stam pe loc. A fost o experienta ce a devenit o dependenta ulterior. Unul din lucrurile care ma fac acum sa caut femeia la care speram cu totii. Vreau sa simt din nou senzatia aceea de rusine si de pierdere de sine. Vreau sa-mi pierd capul pentru 20 de secunde ca si cand as fi intr-un trip prelungit de heroina. Probabil ca o sa-mi aduc aminte toata viata mea de acea fata desi n-am mai vazut-o a doua oara. Am sarutat-o o singura data si apoi am mai vazut-o sporadic pe la baluri si adunari. Mi-a facut initierea catre un lucru care avea sa ajunga ca un drog pentru mine si care avea sa-mi defineasca modul de a ma comporta cu femeile ulterior. 
As vrea sa o mai vad odata in viata asta si sa-i recunosc tot ce s-a intamplat. Sa-i zic adevarul si sa-i multumesc pentru ca intr-un fel sau altul daca nu era ea probabil ca ar mai fi durat mult pana sa am eu curajul sa sarut o fata. Sper sa fie fericita si sa fi gasit ceea ce eu inca caut. Datorita ei am avut ulterior curajul necesar sa fac ceva miscari in viata. Indiferent de ce-a fost ulterior ea a fost si va fi prima. 
Am vrut sa scriu articolul asta pentru ca e un lucru de care imi aduc aminte cu zambetul pe buze. Omul inocent si naiv a disparut de mult, dar amintirile despre el inca ma fac sa zambesc.

P.S: In spatele oricarui monstru exista o latura sensibila