Friend fucking zone!

    Acum multi ani am cunoscut o fata in orasul natal. Era simpatica, nebuna, avea probleme...era fix ce trebuia ca sa te faca sa te simti tu superman. Au trecut ceva ani de atunci si reusesc sa analizez ca dupa ce mi-a dat cu sutu-n coaie la modul figurativ am ajuns s-o iubesc. Cine a citit aia si a zis ca-s nebun are dreptate. Dupa o seara candva acum multi ani in care mi-a zis ca am prea multa incredere in mine am ajuns sa ma indragostesc de ea. 

   Stiti cu totii sentimentul ala greu de pe suflet cand cineva iti pica cu tronc si nu ai exact motiv de ce. Asta mi s-a intamplat mie dupa seara aia. Am realizat ca nu conteaza cat ma zbat eu sa nu fiu de acord, dorinta aia launtrica de a sta in preajma ei e ca un magnet ce nu te lasa niciodata sa pleci. Deruland ceva multi ani inainte am iesit cu ea ieri seara. Stia ca-mi place de ea si si-a adus un flacau cu care voia s-o arda dubios in compania mea. M-am simtit ca un cacat timp de 3 ore dar am rezistat cu stoicism asaltului. Dupa 3 ore de indurat am plecat acasa si am cedat psihic, i-am spus lucruri false, cauzate exclusiv de nervi si ciuda. N-am fost niciodata in situatia asta in care sa renunt la absolut orice fel de ratiune pentru un lucru care n-o sa se intample niciodata, dar am renuntat acum. 

    Tind sa cred ca am fost impins de situatie catre marginea asta de prapastie dar totusi am zis ca ar trebui sa fiu sincer inainte sa plec macar pe blog daca nu in viata reala, m-am indragostit de ea acum 6 ani si lucrurile nu stau diferit in ziua de azi. Am renuntat la mandrie, orgoliu, gandire logica si absolut orice fel de simt de proprietate asupra propriei mele persoane pentru ea. M-am gandit ca o sa-mi foloseasca la ceva la un moment dat. Pana la momentul de fata s-a dovedit a fi in zadar dar nu regret. Absolut tot ce-o face pe ea sa ma urasca ma face pe mine un om mai bun. Din pacate pentru mine n-o sa ajung niciodata la stadiul in care sa fiu atat de bun incat sa o merit pe ea. M-am resemnat deja cu asta. Poate intr-o alta situatie lucrurile ar fi stat diferit, dar dat fiind domeniul meu de activitate si genul de oameni pe care ii uraste ea, eu n-o sa fiu niciodata mai mult de un fucking friend. 

     Am scris articolul asta pentru cei care se afla in situatia mea si stiu cam cum ma simt eu, nu schimbati nimic la ce se intampla, absolut tot ce va tine pe voi in friendzone va face sa fiti oameni mai buni pentru ca va forteaza intr-o situatie in care faceti schimbari desi nu aveti nimic de castigat. Va multumesc din nou ca-mi cititi aberatiile si promit sa revin curand cu un alt articol si-o conexiune la internet mai decent sa pot scrie mai mult de pe ea. Va salut cu respect!

Paradoxul vacii hranite

    Nu stiu daca ati patit vreodata sa vedeti o vacuta la targ si sa va placa atat de mult incat s-o cumparati si sa aveti grija de ea ca si cand ar fi cel mai de pret lucru pe care il aveti. Eu personal am patit-o. Acum ceva mult timp am mers la un targ intr-o seara. Dupa cateva pahare bune de vin si-o urma de lipsa de creier, mi-am ales o vacuta dintr-o iesle si am cumparat-o. Am luat-o cu mine acasa, am spalat-o, i-am dat iarba sa manance si apoi am pus-o la somn in grajdul meu personal. Dupa o perioada relativ scurta de timp a inceput sa-mi pese de vacuta asta. Avand in vedere ca nu era foarte greu de intretinut si iti oferea iubire neconditionata lucrurile nu pareau sa fie prea dificile.
    Dupa vreun an de ingrijit vacuta a trebuit sa plec in italia si s-o las singura pentru ceva timp. I-am asigurat tot ce-i trebuie, ba chiar am avut grija sa las pe cineva sa aiba grija de ea. Am petrecut cateva luni bune in italia aproape de mama mea, dupa care m-am intors la vacuta pe care am cumparat-o cu un an si ceva in urma. Dupa 5 luni de stat in italia m-am gandit eu ca vacuta mea o sa fie foarte fericita ca ma vede, ba chiar o sa aprecieze toate eforturile pe care le-am facut eu ca sa ma intorc inapoi.
    Am aflat la scurt timp dupa ce m-am intors ca vacuta mea intre timp se dezvoltase intr-o ditai vaca cu caracter propriu si chiar si cerinte. Am decis ca absolut orice cioban a mai fost prin jurul ei intre timp a fost din cauza ca eu eram departe si pana la urma orice vaca are nevoie de companie. Am decis sa iert vacuta pentru lipsa ei de atentie si sa continui sa am grija de ea ca la inceput. Au mai trecut cateva luni si a trebuit sa plec din nou in italia. A doua oara nu mai aveam de gand sa fac aceeasi greseala si am decis sa las cel mai bun cioban al meu cu vacuta. A trecut o luna si intr-o seara frumoasa de craciun am aflat de la vacuta mea printr-un mesaj ca ma paraseste pentru cel mai bun cioban al meu. A cazut lumea pe mine. Vacuta mea de care avusesesi grija atata timp nu mai era vacuta mea. Am decis sa ignor situatia si sa ma concentrez pe alte lucruri si sa incerc sa uit de vacuta careia i-am dedicat o mare parte din timpul meu.
    M-am intors in tara la ceva timp dupa si vacuta mea m-a cautat. Nu mai era vacuta mea dragalasa, era o vaca in toata firea, trecuta prin multe abatoare si care nu mai prezenta niciun fel de atractie pentru un cioban batran ca mine. Am decis sa intrerup legaturile si sa continui sa caut o noua vacuta care sa se potriveasca mai bine cu varsta mea inaintata.
    Ce nu reusesc sa inteleg insa nici acum e de ce m-a mai cautat pentru inca 2-3 ani spunandu-mi ca vrea sa fie din nou vacuta mea. Nu imi dau seama cum functioneaza lucrurile in lumea lor de vaci. In lumea mea, cea a ciobanilor, odata ce te-ai pisat pe-o floare, nu te duci s-o culegi. Ma gandesc ca nu e o logica atat de eronata, avand in vedere ca in natura nu ai unde altundeva sa-ti faci nevoile. Indiferent de rationament, rezultatul e acelasi, vacutamea nu mai e. E un paradox cum poti sa spui ca te afli intr-o situatie foarte buna cu ciobanul tau si sa alergi ca proasta pe banda cand vezi un cioban care pare sa aiba iarba mai verde, sau mai lunga, sau mai hranitoare. In aparenta toate 3 sunt posibile, dar era o vorba "nu dai cioara din mana pe aia de pe gard". Plus, daca ai renuntat la un cioban si i-ai zis ca absolu tot ce-a facut el pana in momentul ala e inutil, cum poti sa te intorci la el spunandu-i ca e cel mai cioban din lume? Nu e relativ retardat sau mi se pare doar mie?
    Indiferent de situatie, aceasta este o poveste cu vaci! Nu are absolut nicio legatura cu viata reala( Yes sure!) si nu o sa aiba niciodata. Ne auzim cat pot de curand din moment ce m-am hotarat sa scriu mai des pe blog. Va multmesc ca-mi cititi frustrarile.

Aventuri de Sf Valentin

   Am zis ca o sa revin in cateva zile sa va povestesc ce am facut in frumoasa zi de sf valentin. Vreti raspunsul? Absolut nimic! Nimeni nu vrea sa iasa pe strada sa fie acostat de cupluri fericite care isi arata dragostea eterna unii fata de ceilalti. Nu vrei sa mergi printre valuri de fericire si triple fucking rainbows. Ce e cel mai rau e ca pentru mine ziua de ieri n-a insemnat dragoste, fericire, cupluri, relatii, sex, dragoste, copilasi cu flori in brate, mandre ude in pantec si vaci fericite zburdand dupa fericirea indusa de iarba. Pentru mine ziua de ieri a insemnat un rand nesfarsit de pensionari.
   Daca stiam ca valentine's day echivaleaza cu ziua de pensii probabil ca ma asteptam la rahatul asta, dar eu fiind prost si ignorant n-am fost niciodata atent la partea asta de situatie. Ieri dimineata m-am dus la banca sa scot niste bani si fix cand am ajuns acolo am realizat ca nu sunt fetite in fuste scurte pe strada care cauta sa-mi ureze o relatie fericita si sa-mi infiga flori in falus, ci multi bosorogi la coada la bancomat, si la casa, si la cealalta casa, si la casa de schimb valutar, si pe casa, si sub casa, si in camera de luat vederi. Daca ai fi ridicat o piatra de pe strada ieri dimineata sigur ai fi gasit un pensionar stand la coada sub ea. Si-s asa de oripilati cand intri in banca inaintea lor, chiar daca  tu ai treaba la o alta casa si te duci sa iti verifici bilantul la cont sau cine stie ce dracu, ei tot se uita urat la tine. Nu-i inteleg absolut deloc, esti atat de batran si de plictisit incat te duci sa stai de la 6 la coada chiar daca banca se deschide la 9, e absolut cretin. As vrea sa va povestesc mai multe despre pensionarii care stateau la coada dar n-am stat eu prea mult la coada la care stateau ei asa ca mai multe detalii nu am.
    Asa ca am inceput sa purced catre o zi noua, fara tigari in buzunar ca erau 1000 de chestii sfrijite si mirosind a combinatie de vechi si putrezit la bancomat, si am ajuns acasa. Am stat 3 sferturi de zi de vorba prin mesaje cu fata cu care as fi vrut sa-mi petrec ziua asta da nu bate vantul indeajuns de tare afara, sau dau si eu vina pe karma cum e la moda acum.  Apoi pe la amiaza m-am intors din nou la banca de la care voiam sa scot bani, unde am descoperit din nou o armata si mai numeroasa de pensionari nervosi care se certau ca le lipseste 3 lei din pensie.  Asa ca am renuntat la ideea de a mai scoate bani si am inceput sa dezvolt idei noi de a petrece ziua de sf valentin. Au fost 2 variante castigatoare "vreau sa ies sa beau o bere" si "as iesi c-o domn'soara sa i-l arat pe valentin"
    "Vreau sa ies sa beau o bere" a esuat in primele 5 minute dupa ce am descoperit ca daca beau 1 bere nu mai am bani sa-mi cumpar paine si am renuntat rapid la idee. " As iesi cu domn'soara sa i-l arat pe valentin" a esuat imediat si aia pentru ca, cum dracu' sa i-l arat pe valentin cuiva daca eu n-am bani sa beau o bere? Asa ca am ajuns sa stau ca tristu' in casa, sabotat de pensionari si hoarda lor de minioni malefici cu parul lipsa si mirosu de budinca ranceda. Per total nea vali asta mi-a stricat cam orice combinatie pe ziua de ieri, cine stie ce are cu mine? o fi si el pensionar oare? se plictiseste si el,  si-a stat la coada de la 6 si-a zis sa-mi faca mie glume sa fie mai distractiva ziua? N-am nici cea mai mica idee.
   Sper ca voi ati avut o zi de super valentin mai buna decat a mea. Daca a mea se poate trece la categoria buna atunci a voastra a fost de cacat. Va urez multe zile fara pensionari si babe cu hartie creponata pe maini. Va multumesc ca imi cititi frustrarile. Ne auzim din nou in cateva zile, sper sa nu mai fiu bantuit de pensionari pana atunci.

Confesiuni partea I

       M-am gandit eu ca ar fi misto sa incep sa tin un jurnal. Chipurile am citit pe undeva ca functioneaza si ca te motiveaza intr-un mod ciudat. Dar fiind eu, m-am gandit ca un jurnal clasic n-ar fi chiar cel mai bun mod de a-mi exprima eu gandurile, avand in vedere ca simt nevoia de cele mai multe ori sa fiu ascultat de catre cineva si capacitatea unui caiet de a asculta nu se extinde prea mult de la un fosnait sec atunci cand asezi pixul pe foaie. M-am gandit sa scriu cateva confesiuni sincere despre mine si lucruri care tin de mine, indiferent ca o sa fie cineva sa le citeasca sau nu. 

       Acum 6 ani am facut o greseala mare care m-a facut sa pierd o mare parte din viata. M-am lasat de liceu. Orice prost cu 2 neuroni si 3 lei in buzunar a avut impresia ca e o idee buna, ca sunt un smecher si ca am orice libertate posibila. E de fapt un mare cacat. N-am rezolvat absolut nimic cu decizia asta, m-am lasat de scoala ca un retardat pentru ca aveam impresia ca sunt mai bun decat ceilalti din jurul meu si ca orice as putea invata acolo deja stiu. Afirmatia e falsa in totalitate pentru ca in principiu nu am reusit niciodata sa-mi revin in totalitate din socul ala si inca alerg sa recuperez cumva partea aia din viata mea. 

      Acum vreo 7 ani am cunoscut o fata alaturi de care mi-am petrecut anii adolescentei. N-am apucat niciodata sa-i zic multumesc pentru sutul ala in coaie pe care mi l-a dat. In principiu a fost un cacat de relatie, dar m-a invata ce greseli sa nu mai fac si de ce nu se merita sa te implici emotional intr-o relatie in societatea in care traim noi. Nu stiam pe vremea aia ca totul trebuie privit ca o afacere si absolut tot ce investesti ar trebui sa dea roade, daca nu, pleaca de acolo ca relatia aia nu e facuta pentru tine. 

     Toata lumea care ma cunoaste azi are impresia ca faptul ca am calatorit mult se datoreaza spiritului meu aventurier. De fapt, absolut orice rahat de calatorie pe care am facut-o in viata asta e pentru ca nu pot inca sa-mi asum responsabilitate pentru multe lucruri si mi-e frica de lucruri stabile si monotone. Am impresia ca toate astea sunt pentru oameni normali, si eu am o parere mult prea buna despre mine ca sa pot sa cred ca sunt un om normal. 

     Acum 6 ani am stat intr-o seara cu o prietena la cateva pahare de vin, mai multe decat ar fi trebuit probabil si am facut o greseala foarte mare pe care o regret si acum. Am sarutat-o. Tot in seara aia mi-a zis ea ca am prea multa incredere in mine. Adevarul e undeva la o distanta foarte mare de asta. Singurul lucru de care sunt sigur de pe o zi pe alta e faptul ca o sa respir, absolut orice in afara de asta e de fapt "an educated guess". E cam singura fata care a avut curajul sa-mi arate mie ca sa fii arogant nu e intotdeauna o masca buna. N-am apucat nici ei sa ii multumesc pentru asta. 

    In octombrie anul trecut am facut greseala majora sa ma mut in Iasi. Nu pentru ca imi era usor sau pentru ca batea vantul puternic afara, eram intr-o relatie si am crezut ca daca fac asta o sa fie ceva mirific, superb si cu par pe spate. N-a fost in niciun caz, dar in principiu e o lectie buna de viata. Daca maica'ta iti zice ca o sa calci in cacat in urmatoarele 2 minute, ascult-o, mai mult ca sigur are dreptate. 

     Asta e prima mea parte de confesiuni. Nu pot scrie mai mult pentru ca nu-mi permite timpul. O sa revin in curand cu un articol ceva mai vesel despre valentine's day si activitatile mele din ziua aia. Va multumesc ca ma cititi. Succes!

Anti-gravitational !

      Cercetatorii au descoperit un sutien care face sanii sa para mai mari cu 2 sau chiar 3 numere. Nu va dau link la articol ca mi-e ca toate cititoarele mele or sa-si imbulzeasca hormonii pe site-ul ala si nu asta e scopul acestui articol. Exista o vorba din popor "aparentele inseala", dar niciodata nu te astepti sa insele dracului atat de tare. Nimeni nu se asteapta cand isi ia o ciocolata sa gaseasca in interiorul ambalajului mult burete si 2 cubulete de ciocolata cu un biletel langa "am folosit push-up". In realitate e mai bine sa stii daca iti cumperi 2 cubulete de ciocolata sau 16 cat e normal, asa functioneaza lucrurile. Eu personal nu umblu in fiecare zi cu un castravete de 40 de cm atarnat pe crac ca atunci cand pune gladiola manuta sa-si sperie interesul si inimioara cu marimea viitorului meu. 

      E ciudat ca intr-o era in care toata lumea vrea relatii sincere si lucruri spuse pe fata pornim de la atat de multe minciuni. Primul lucru pe care trebuie sa-l faci ca baiat cand intalnesti prima oara o fata e sa-i analizezi bine fizicul si sa-ti dai seama cat la suta din el e bullshit. De cele mai multe ori, o mare parte se dovedeste a fi bullshit. De la machiajul care ii face ochii mari si zambetul frumos si care dispare dimineata si afli ca are cratere in fata si ochii mici si decolorati,  pana la talia ei care nu stii daca e reala sau poarta cine stie ce corset. E relativ obositor sa o iei de la capat cu asta de fiecare data. Partea trista e ca niciodata nu rezista mai mult de-o seara sau 2 toata prostia asta. Ca apoi se ajunge in situatii ceva mai intime unde descoperi lucruri si mai ciudate care ti-au fost ascunse. Cum ar fi ca atunci cand s-a dezbracat sanii ei au coborat cu 3 etaje mai jos, nu stii din ce cauza dar gravitatia are un cuvant mai puternic de spus in cazul ei.

      Inteleg ca unele defecte trebuie sa fie ascunse. Chiar sunt de acord cu unele cazuri in care persoanele au semne din nastere sau acnee sau cine stie ce boala foarte urata care isi lasa urme pe corpul tau de-a dreptul dezgustatoare. Dar faptul ca ai sanii mici si ii faci sa para mari nu ajuta foarte mult la dezvoltarea increderii de sine indiferent de situatie. Pana la urma tot ajungi in situatia in care tre sa-i arati omului ce si-a cumparat in ciocolata si decat sa te simti ciudat mai tarziu mai bine il lasi sa stie de la inceput ce probleme o sa intampine. Chiar nu cred ca exista femeie care sa puna in balans in capul ei "vreau sa fiu apreciata pentru gandirea mea" sau "Tate mari" si "tate mari" sa castige cumva argumentul. In cazul in care "tate mari" a castigat argumentul. Gtfo de pe blogul meu. 

      Am avut o perioada de absenta de pe blog. Nu am avut inspiratie. Sper sa ne auzim curand. Va salut cu respect.