Sunday 14 September 2014

Ok, we got it! Now move the fuck over!


           Dupa o prelunga absenta de pe asa-zisul meu blog/jurnal/carte de reclamatii/pagina de frustrari m-am hotarat sa revin cu o postare despre 3 lucruri de care am ajuns sa ma satur in ultima perioada. N-am de gand sa detaliez prea mult subiectele in presupusa mea introducere asa ca sa trecem la treaba.
           1 Ais Bachet Celenge (Ice bucket challenge pentru cei ce credeau ca nu-s in stare sa scriu corect ineptia asta). In primul rand aceasta "provocare" a fost inventata pentru a creste atentia catre ALS, si nu pentru a racori dobitoci in mijlocul verii. Mi se pare inutil sa vad o groaza de "salvamari" cum se balacesc in apa rece in mijlocul verii doar de dragul de a o face. Mai nimeni nu arata partea in care ei doneaza niste amarati de bani catre o asociatie care se ocupa de research pentru un eventual tratament, toti arata cine mai stie ce inventie nastrusnica, cu ajutorul careia ei se uda fleasca in mijlocul verii ( de parca asta ar fi vreo provocare). Ne-am jucat cu totii cu bidoane cu apa rece in mijlocul verii. Era intr-adevar rece, si pentru 1 secunda era chiar incomod, dar restul de cateva minute bune era chiar relaxant si de cele mai multe ori ne ajuta sa ne racorim intr-o zi calda. Asadar ca sa clarificam putin subiectul. Ice bucket challenge ar trebui facuta cu apa foarte rece in care gheata nu se topeste pentru a imita simptomele bolii Lou Gehrig. Indiferent ca e facuta corect sau nu, importanta e donatia catre eventuala descoperire a unui tratament care sa salveze vieti, vezi exemplul lui Sir Patrick Stewart pentru ceva ce numesc eu un ice bucket challenge reusit.
             Trecand peste toata teoria cu ice bucket challenge si scopul ei, nu inteleg de ce dracu o fac pustani de clasa a 2-a cu 3 floci si un neuron melancolic alergand aleatoriu prin creier. Mi se pare absolut inutil. Oricum 3 sferturi din ei n-au nici daca incep eu sa zic "Tatal Nostru" in fiecare seara, 10$ adunati intr-o saptamana in buzunar sa-i doneze, sa nu mai spun ca o mare parte din ei n-au nici macar cea mai mica idee de unde a pornit toata treaba. Plus riscurile de accidente sunt sporite. Si apoi ai sa auzi toti parintii inapti care nu sunt in stare sa recunoasca, ca odrasla lor e proasta, cum dau vina pe mai sus mentionata provocare pentru toate nenorocirile pe care le patesc copilasii lor dragi. Nu ca asta n-ar fi un mod frumos de selectie naturala, doar ca nu se prinde toata lumea de asta.
             Unde mai pui ca in ultimul timp au tot aparut fel si fel de derivatii ale provocarii: book bucket challenge, music bucket challenge si mai nou dupa ce un amic mi-a deschis ochii , 10 motive pentru care il iubesc pe dumnezeu. Like that was the fucking missing link. Daca te apuci sa scrii pe facebook 10 motive pentru care il iubesti tu pe Dumnezeu, prietene tu nu ai nevoie de interventie divina, ai nevoie de un ospiciu. Pentru cei ce-si insira 10 carti aleatoriu pe wall'ul de facebook doar ca sa fie si ei in trend cu situatia, va urez mult cancer si dureri de parti genitale (voiam sa zic ceva de organe barbatesti, da m-am gandit ca sunt si proaste care se includ la categoria asta).Si aia cu muzica, e oarecum usor de dedus, prietene da un link catre un playlist de youtube. Don't worry, there's no sugar!
             2 Basarabia e Romania. Am inteles, poti s-o lasi mai moale? Is satul deja de asta, si n-am avut contact decat de la distanta cu situatia ca, n-am mai fost prin Birlad de mult ca sa am contact de aproape. Am inteles ca Basarabia e Romania si e foarte ok gandirea voastra, ma bucur ca va doriti sa va uniti cu fratii nostri de peste Prut, dar demersurile voastre catre obtinerea acestui scop sunt cam la fel de eficiente ca ale mele. Ghici ce? Eu ca sa ma unesc cu Basarabia stau si ma uit la bec in fiecare seara. Cam asa de eficiente sunt si proiectele initiate de voi. Sa intind un cacat de steag de 150 de metri printr-un parc din Birlad unde or sa-l vad alti birladeni care deja au avut contact cu intreaga campanie Basarabia e Romania anterior e ca si cand ai face frectie la picioru de lemn cu crema de galbenele.
            Unde mai pui ca n-ati analizat deloc situatia mai in detaliu ca sa va dati seama ca cei care sunt din Republica Moldova si vor sa fie considerati romani, au aceasta posibilitate prin intermediul cetateniei fara sa mai fie nevoie sa luam si restul de combinatii de sloboz rusesc cu pleava romaneasca. Nu mai punem la socoteala ca din punct de vedere economic miscarea ar fi de foarte mare porc, de unde dracu mi-as mai cumpara eu tigari de contrabanda la pret mai mic daca am uni noi astea 2 tari? (asta e doar o gluma pentru tot aprinsu deranjat de discursul meu de pana acum). In realitate totusi, economia Romaniei este net superioara celei din Republica Moldova, plus infrastructura mai buna, plus apartenenta de m.U.E., plus alte cateva sute de motive pentru care absorbtia Republicii Moldova ca o noua regiune a Romaniei ar fi retardata. Tind sa cred ca pentru moment ne ajunge judetul Vaslui ca zona defavorizata, nu mai avem nevoie de inca un judet Vaslui doar ca de cateva ori mai mare. Deci pentru toti cei care cred ca Basarabia e Romania, va invit o noapte in orasul Balti din Republica Moldova. Daca mai vreti sa ne unim si dupa, ori sunteti prosti, ori masochisti.
           3 O iubire de-o vara. A inceput prost si o sa se termine si mai prost. Daca pleci de la bun inceput al unei relatii cu speranta ca tine doar o vara desi tu nu vrei, atunci esti prost de la bun inceput ca ai mers inainte cu relatia. Am inteles ca e fain sa te duci la mare cu iubita, si sa va scufundati in valuri, si sa faceti sex pana va intra nisip prin diferite orificii. Totusi, nu esti obligat odata cu vara sa te tragi pe cur ca scafandru dupa o amarata de relatie. De asta s-a inventat casual sex. Nu e cu scopul de a tine o groaza de timp, ci de a te scapa de adunatura aia de hormoni din tine care urla: "fute-o ba fute-o" , de fiecare data cand treci pe langa vreo femeie cu un aspect fizic decent pe strada. Nu va mandriti prea tare fetelor, situatia nu e mai draguta in cazul vostru. Faptul ca nu o pot argumenta prea bine din cauza ca nu detin o anumita gaura cu proprietati reproductive intre picioare, nu ma opreste sa zic ca si in voi tropaie hormonii ca si in noi. Numai ca voi spre deosebire de majoritatea baietilor, traiti cu impresia ca daca va lasati prea usor o sa fiti considerate curve, si de aici un alt amalgam de prostii si ineptii care ar trebuii lasate in urma.
         Cam atat pentru revenirea mea subita in ale scrisului. Imi pare rau ca am lipsit atat de mult de aici. Dar acum ca am reusit sa termin cu celelalte proiecte pe care le am o sa apar mai des. M-am apucat si de ceva muzica intre timp si v-as fi foarte recunoscator daca ati vrea sa aruncati o ureche si o parere si peste acea parte. O sa las mai jos cateva link-uri.
https://soundcloud.com/andreikeep/kpr-a-common-purpose
https://soundcloud.com/andreikeep/kpr-trapped-in-this
P.S: Caut poze cu oameni cat mai diversi in situatii cat mai ciudate, tatuaje pe care la aveti, tineri batrani, normali, ciudati, absolut orice e binevenit. Daca sunteti dispusi sa ma ajutati va rog contactati-ma la keepersplit@gmail.com sau pe facebook la https://www.facebook.com/andrei.keep

Wednesday 16 April 2014

Dragoste

      Am stat si m-am gandit vreo ora la ce mama naibii am sa scriu pe blog si asta e cel mai simplu lucru care mi-a trecut prin cap. Afara ploua si eu innebunesc pur si simplu. Nu ploua de ieri, nici de alaltaieri, ploua de 5 amarate de zile si-mi strica buna dispozitie. Si ploua antipatic, altfel nu ar fi prea mari probleme. Imi plac ploile alea puternice care trec in 30 de minute si apoi e soare si senin afara. Ploaia asta e ca atunci cand stai fata in fata cu cineva batran care nu are dinti si te scuipa in mod consistent de fiecare data cand scoate cate un cuvant. E atat de enervanta ca aproape m-a convins sa incep din nou sa utilizez umbrela.
      Totusi nu vreau sa va plictisesc si am sa deschid subiectul dragoste. Nu stiu de ce am hotarat sa scriu despre asta, dar daca tot am inceput o s-o duc pana la capat. M-am saturat sa aud de dragoste. Au inceput toti sa foloseasca cuvantul asta de am impresia ca e mai utilizat decat hartia igienica. Am trecut si eu prin relatii, bune sau rele, oricum ar fi fost nu am reusit niciodata sa zic ca aia a fost dragostea vietii mele. Nu inteleg cum poti determina daca a fost sau nu dragostea vietii tale daca nici macar un sfert din viata ta nu a trecut. Esti deja mort? Atunci cum naiba reusesti sa-mi comunici mie ca nu stiu ce fata a fost dragostea vietii tale? Mi se pare o vorba atat de scoasa din context si lipsita de sens incat isi pierde din importanta pe zi ce trece. De fiecare data cand imi aud un prieten ca imi zice ca nu stiu ce pustoaica a fost dragostea vietii lui imi vine sa-mi arunc laptopul pe geam si sa mananc o drujba. Poate asa ajungem la acelasi nivel de intelect si il pot intelege. 
      Dragostea defineste atat de multe lucruri pentru atat de multa lume incat nu mai stiu ce sa cred. Nu stiu daca ce am simtit eu e dragoste sau obisnuinta sau lene sau o flegma in ochi. In functie de ce zic cei din jurul meu poate fi oricare dintre cele 4. Asa ca am hotarat eu sa explic putin dragostea.  In capul meu dragoste e ce au avut bunicii mei care au stat 40-50 de ani impreuna si si-au suportat greseli si gauri unul celuilalt si au ajuns batrani si s-au bucurat la batranete de antipatia celuilalt. Aia consider eu dragoste. Ar fi imposibil pentru mine sa imi dau seama de pe acum daca o fata e dragostea vietii mele. Daca o suport 20 de ani si o iubesc si imi petrec timpul, nervii, saliva si absolut fiecare firicel de energie pe care il am pentru bunastarea ei si ea pentru a mea, cam atunci o sa fiu capabil sa decid daca ea a fost sau nu dragostea mea. Pana atunci, incetati sa mai ganditi cu totii ca niste gandaci si sa spuneti ca fiecare fata care a trecut pe langa tine si a stat mai mult de 15 secunde cu limba in gatul tau e dragostea vietii tale. Dauneaza valorii cuvantului per total. Si daca cineva are impresia ca relatia lui de 3 scuipati si-un ceas valoreaza cat valoreaza casatoria parintilor sai atunci ori e prost ori n-are ce cauta pe planeta asta. 
     Asta e pe scurt parerea mea despre dragoste. Daca o mai detaliez mult o sa ajunga sa fie mai mult injuraturi decat cuvinte articolul asta. As aprecia sa nu mai aud prea des cuvantul in orice fel de context. Prefer sa fie folosite alte cuvinte pentru a exprima sentimente. Va multumesc din nou ca-mi cititi aberatiile. 
    P.S: Pentru cei ce n-au inteles. Cand am zis casatoria parintilor ma refeream la cele care au tinut 25+ ani nu la cei ce au divortat deja. Aia s-au decis deja ca femeia/ barbatul nu reprezinta in niciun caz dragostea vietii celuilalt. 

Monday 24 March 2014

Complexe dubioase

    Astazi m-am gandit eu ca ar fi timpul sa revin cu o postare pe blog. Ce-i drept m-am chinuit puti sa ma gandesc la un subiect despre care sa pot scrie extensiv fara sa-mi pierd interesul. Asta e a 4-a incercare de a scrie un articol pe seara asta. Am hotarat intr-un final sa scriu despre complexele oamenilor si ale mele in acelasi timp. Am ales sa fac o lista pe care s-o expun aici. Nu ajuta la nimic, e acolo doar pentru ca ma streseaza sa aud la nesfarsit rahatul asta si optiunea "nu-mi pasa!" n-a dat roade pana acum.
   1. Marimea penisului.  De cand eram eu mic a fost o mare problema pentru toti flacaii cu 3 floci si 2 clase din jurul meu. Absolut toata lumea are un complex daca cumva salamul lui de tulcea n-a crescut indeajuns de mare. Intrebarea mea e totusi de ce sunt baietii atat de complexati de asta. Am gasit si un raspuns. Toti inaptii au impresia ca daca ai stromeleagu cat gardu o sa dezbraci damele doar prin simpla lui prezenta. Aspect total fals. Cine traieste cu gandire din evul mediu n-are decat sa fie complexat de asta, dar trecand peste gandirea de evul mediu hai sa relatam putine fapte. Nu e ca si cand atunci cand te evacueaza mami pe orificiul prin care ies copiii ai o optiune in legatura cu asta. Nu-ti apare un meniu de windows care sa te intrebe ca intr-un sondaj ce marime a salamului vrei sa detii. Mie personal nu mi s-a intamplat si n-am de gand sa ma simt complexat in legatura cu ceva ce nu tine de mine ca om, ci de genetica. Apoi apare competita cu ceilalti flacai de parca marimea ciocanuli tau pneumatic te face mai barbat sau nu. Poti sa ai inorogul de marimea parisului, daca nu-l folosesti decat la scuipat in palma nu prea te ajuta cu nimic.  Eu personal n-am masurat si nici n-o sa-mi masor niciodata barba, daramite penisul. E o activitate inutila care imi aduce fix atatea beneficii cat imi aduce masuratul lungimii crengilor dintr-un copac.
    2. Grasimea. Am fost o persoana slaba cand eram mic, acum sunt gras. Nu m-am simtit complexat de niciuna dintre situatii dintr-un singur motiv. Ma simt bine cu mine ca om. Pot sa fiu gras, slab, mare, mic, paduchios, cu bube, fara bube, cu ciuma sau gonoree. Atata timp cat tot ce iese din gura mea e perfect logic si sunt multumit cu modul meu de a ma comporta, cred ca lumea o sa treaca peste faptul ca-s gras doar pentru ca am ceva interesant de zis. Sau nu asa functioneaza? In cazul in care vrei sa fii apreciat pentru muschii si nu pentru intelectul tau, n-ai decat sa fii complexat de faptul ca esti gras sau slab, pentru toate celelalte exista master card. Exista situatii in care grasimea e intr-adevar un impediment. Atunci cand e cald afara, recunosc ca ma deranjeaza putin faptul ca-s gras. Transpir ca fundul unei balene care a alergat 2 ore pe banda. In restul timpului ma simt perfect normal, si chiar si atunci cand transpir ca ultimu distrus de la 3 metri de alergat incerc sa-mi aduc aminte ca iarna cand toti tremura de frig eu transpir si mi-e bine pentru ca am un strat de grasime sa ma protejeze de vajul de afara.
    3. Educatia. Asta trebuie sa recunosc ca a fost ceva timp o problema si pentru mine. O perioada mare de timp m-am gandit foarte mult la aspectul asta al vietii mele , ulterior am reusit sa trec peste cu ceva logica. Am cunoscut pe cineva care a pierdut 5 ani din viata pe 3 facultati ca in anul terminal al celei de-a 3-a sa se lase de tot de facultate. Apoi a incercat sa-si gaseasca de munca. Faptul ca are 24 de ani si n-a muncit niciodata nu l-a ajutat prea mult avand in vedere ca in momentul de fata e la acelasi nivel cu mine, cu exceptia faptului ca eu am experienta de munca.  Asa ca m-am hotarat eu brusc sa nu mai fiu complexat, oricum de aici nu pot merge decat in sus in cazul in care ma hotarasc sa-mi reiau educatia. In cazul in care ma hotarasc sa nu o reiau, o sa fac la fel de multi bani ca unul care a pierdut 4-5 ani pe facultati si n-a terminat niciuna. Asadar....avantaj eu, ca asa-i in tenis.
   4. Relatii. Si aici devine relativ sensibila situatia. Traim intr-o perioada in care lumea pune prea mult accent pe relatiile pe care le-au avut, le au sau o sa le aiba si traiesc in continuu in cautarea relatiei perfecte, sau cel putin asa sustin ei. In primul rand , relatiile pe care le ai in "dragoste" nu te definesc pe tine ca om ci pur si simplu te educa. E ca la ping-pong, esti prost o data, de doua ori, de trei ori si abea apoi inveti jocul. Nu e nevoie sa te simti complexat de faptul ca nu poti mentine o relatie. Poate pur si simplu nu ai dat peste persoana cu care sa te intelegi la nivelul la care relatia sa mearga per total. O relatie nu tine in general de modul in care te comporti tu sau persoana de langa tine, ci pur si simplu de sinergia dintre modul tau si al ei de a gandi. De ce ar trebui sa-ti faci griji si sa fii complexat in legatura cu ceva ce nu poti controla? Mai sunt si cazurile in care oamenii sunt atat de prosti incat incearca sa controleze persoana cu care stau. Lucru care de altfel face ca majoritatea relatiilor sa se duca de rapa. Va dau un sfat! Incepeti o relatie cu o persoana care va place asa cum e ea atunci, nu pe care credeti ca o puteti transforma in ce va doriti voi. Asta n-o sa se intample niciodata. O relatie o sa mearga mai bine cu cat faci mai putine compromisuri ca sa o mentii. Spun asta din experienta mea personala si sper sa fie luata ca atare. E o parere subiectiva in legatura cu o relatie din punctul meu de vedere. Nu e batuta-n cuie sau inchisa la contra-argumente.
    Cam astea sunt in general complexele cele mai des intalnite de mine. Mai exista cateva cu parul de pe corp, nasul mare sau chestii de genul dar a caror rezolvare poate fi dedusa destul de simplu din astea 4 pe care le-am enumerat deja. Va multumesc din nou ca cititi dobitoceniile mele si o sa revin cat de curand cu o alta ineptie. Va salut!

Thursday 27 February 2014

Friend fucking zone!

    Acum multi ani am cunoscut o fata in orasul natal. Era simpatica, nebuna, avea probleme...era fix ce trebuia ca sa te faca sa te simti tu superman. Au trecut ceva ani de atunci si reusesc sa analizez ca dupa ce mi-a dat cu sutu-n coaie la modul figurativ am ajuns s-o iubesc. Cine a citit aia si a zis ca-s nebun are dreptate. Dupa o seara candva acum multi ani in care mi-a zis ca am prea multa incredere in mine am ajuns sa ma indragostesc de ea. 
   Stiti cu totii sentimentul ala greu de pe suflet cand cineva iti pica cu tronc si nu ai exact motiv de ce. Asta mi s-a intamplat mie dupa seara aia. Am realizat ca nu conteaza cat ma zbat eu sa nu fiu de acord, dorinta aia launtrica de a sta in preajma ei e ca un magnet ce nu te lasa niciodata sa pleci. Deruland ceva multi ani inainte am iesit cu ea ieri seara. Stia ca-mi place de ea si si-a adus un flacau cu care voia s-o arda dubios in compania mea. M-am simtit ca un cacat timp de 3 ore dar am rezistat cu stoicism asaltului. Dupa 3 ore de indurat am plecat acasa si am cedat psihic, i-am spus lucruri false, cauzate exclusiv de nervi si ciuda. N-am fost niciodata in situatia asta in care sa renunt la absolut orice fel de ratiune pentru un lucru care n-o sa se intample niciodata, dar am renuntat acum. 
    Tind sa cred ca am fost impins de situatie catre marginea asta de prapastie dar totusi am zis ca ar trebui sa fiu sincer inainte sa plec macar pe blog daca nu in viata reala, m-am indragostit de ea acum 6 ani si lucrurile nu stau diferit in ziua de azi. Am renuntat la mandrie, orgoliu, gandire logica si absolut orice fel de simt de proprietate asupra propriei mele persoane pentru ea. M-am gandit ca o sa-mi foloseasca la ceva la un moment dat. Pana la momentul de fata s-a dovedit a fi in zadar dar nu regret. Absolut tot ce-o face pe ea sa ma urasca ma face pe mine un om mai bun. Din pacate pentru mine n-o sa ajung niciodata la stadiul in care sa fiu atat de bun incat sa o merit pe ea. M-am resemnat deja cu asta. Poate intr-o alta situatie lucrurile ar fi stat diferit, dar dat fiind domeniul meu de activitate si genul de oameni pe care ii uraste ea, eu n-o sa fiu niciodata mai mult de un fucking friend. 
     Am scris articolul asta pentru cei care se afla in situatia mea si stiu cam cum ma simt eu, nu schimbati nimic la ce se intampla, absolut tot ce va tine pe voi in friendzone va face sa fiti oameni mai buni pentru ca va forteaza intr-o situatie in care faceti schimbari desi nu aveti nimic de castigat. Va multumesc din nou ca-mi cititi aberatiile si promit sa revin curand cu un alt articol si-o conexiune la internet mai decent sa pot scrie mai mult de pe ea. Va salut cu respect!

Monday 17 February 2014

Paradoxul vacii hranite

    Nu stiu daca ati patit vreodata sa vedeti o vacuta la targ si sa va placa atat de mult incat s-o cumparati si sa aveti grija de ea ca si cand ar fi cel mai de pret lucru pe care il aveti. Eu personal am patit-o. Acum ceva mult timp am mers la un targ intr-o seara. Dupa cateva pahare bune de vin si-o urma de lipsa de creier, mi-am ales o vacuta dintr-o iesle si am cumparat-o. Am luat-o cu mine acasa, am spalat-o, i-am dat iarba sa manance si apoi am pus-o la somn in grajdul meu personal. Dupa o perioada relativ scurta de timp a inceput sa-mi pese de vacuta asta. Avand in vedere ca nu era foarte greu de intretinut si iti oferea iubire neconditionata lucrurile nu pareau sa fie prea dificile.
    Dupa vreun an de ingrijit vacuta a trebuit sa plec in italia si s-o las singura pentru ceva timp. I-am asigurat tot ce-i trebuie, ba chiar am avut grija sa las pe cineva sa aiba grija de ea. Am petrecut cateva luni bune in italia aproape de mama mea, dupa care m-am intors la vacuta pe care am cumparat-o cu un an si ceva in urma. Dupa 5 luni de stat in italia m-am gandit eu ca vacuta mea o sa fie foarte fericita ca ma vede, ba chiar o sa aprecieze toate eforturile pe care le-am facut eu ca sa ma intorc inapoi.
    Am aflat la scurt timp dupa ce m-am intors ca vacuta mea intre timp se dezvoltase intr-o ditai vaca cu caracter propriu si chiar si cerinte. Am decis ca absolut orice cioban a mai fost prin jurul ei intre timp a fost din cauza ca eu eram departe si pana la urma orice vaca are nevoie de companie. Am decis sa iert vacuta pentru lipsa ei de atentie si sa continui sa am grija de ea ca la inceput. Au mai trecut cateva luni si a trebuit sa plec din nou in italia. A doua oara nu mai aveam de gand sa fac aceeasi greseala si am decis sa las cel mai bun cioban al meu cu vacuta. A trecut o luna si intr-o seara frumoasa de craciun am aflat de la vacuta mea printr-un mesaj ca ma paraseste pentru cel mai bun cioban al meu. A cazut lumea pe mine. Vacuta mea de care avusesesi grija atata timp nu mai era vacuta mea. Am decis sa ignor situatia si sa ma concentrez pe alte lucruri si sa incerc sa uit de vacuta careia i-am dedicat o mare parte din timpul meu.
    M-am intors in tara la ceva timp dupa si vacuta mea m-a cautat. Nu mai era vacuta mea dragalasa, era o vaca in toata firea, trecuta prin multe abatoare si care nu mai prezenta niciun fel de atractie pentru un cioban batran ca mine. Am decis sa intrerup legaturile si sa continui sa caut o noua vacuta care sa se potriveasca mai bine cu varsta mea inaintata.
    Ce nu reusesc sa inteleg insa nici acum e de ce m-a mai cautat pentru inca 2-3 ani spunandu-mi ca vrea sa fie din nou vacuta mea. Nu imi dau seama cum functioneaza lucrurile in lumea lor de vaci. In lumea mea, cea a ciobanilor, odata ce te-ai pisat pe-o floare, nu te duci s-o culegi. Ma gandesc ca nu e o logica atat de eronata, avand in vedere ca in natura nu ai unde altundeva sa-ti faci nevoile. Indiferent de rationament, rezultatul e acelasi, vacutamea nu mai e. E un paradox cum poti sa spui ca te afli intr-o situatie foarte buna cu ciobanul tau si sa alergi ca proasta pe banda cand vezi un cioban care pare sa aiba iarba mai verde, sau mai lunga, sau mai hranitoare. In aparenta toate 3 sunt posibile, dar era o vorba "nu dai cioara din mana pe aia de pe gard". Plus, daca ai renuntat la un cioban si i-ai zis ca absolu tot ce-a facut el pana in momentul ala e inutil, cum poti sa te intorci la el spunandu-i ca e cel mai cioban din lume? Nu e relativ retardat sau mi se pare doar mie?
    Indiferent de situatie, aceasta este o poveste cu vaci! Nu are absolut nicio legatura cu viata reala( Yes sure!) si nu o sa aiba niciodata. Ne auzim cat pot de curand din moment ce m-am hotarat sa scriu mai des pe blog. Va multmesc ca-mi cititi frustrarile.

Friday 14 February 2014

Aventuri de Sf Valentin

   Am zis ca o sa revin in cateva zile sa va povestesc ce am facut in frumoasa zi de sf valentin. Vreti raspunsul? Absolut nimic! Nimeni nu vrea sa iasa pe strada sa fie acostat de cupluri fericite care isi arata dragostea eterna unii fata de ceilalti. Nu vrei sa mergi printre valuri de fericire si triple fucking rainbows. Ce e cel mai rau e ca pentru mine ziua de ieri n-a insemnat dragoste, fericire, cupluri, relatii, sex, dragoste, copilasi cu flori in brate, mandre ude in pantec si vaci fericite zburdand dupa fericirea indusa de iarba. Pentru mine ziua de ieri a insemnat un rand nesfarsit de pensionari.
   Daca stiam ca valentine's day echivaleaza cu ziua de pensii probabil ca ma asteptam la rahatul asta, dar eu fiind prost si ignorant n-am fost niciodata atent la partea asta de situatie. Ieri dimineata m-am dus la banca sa scot niste bani si fix cand am ajuns acolo am realizat ca nu sunt fetite in fuste scurte pe strada care cauta sa-mi ureze o relatie fericita si sa-mi infiga flori in falus, ci multi bosorogi la coada la bancomat, si la casa, si la cealalta casa, si la casa de schimb valutar, si pe casa, si sub casa, si in camera de luat vederi. Daca ai fi ridicat o piatra de pe strada ieri dimineata sigur ai fi gasit un pensionar stand la coada sub ea. Si-s asa de oripilati cand intri in banca inaintea lor, chiar daca  tu ai treaba la o alta casa si te duci sa iti verifici bilantul la cont sau cine stie ce dracu, ei tot se uita urat la tine. Nu-i inteleg absolut deloc, esti atat de batran si de plictisit incat te duci sa stai de la 6 la coada chiar daca banca se deschide la 9, e absolut cretin. As vrea sa va povestesc mai multe despre pensionarii care stateau la coada dar n-am stat eu prea mult la coada la care stateau ei asa ca mai multe detalii nu am.
    Asa ca am inceput sa purced catre o zi noua, fara tigari in buzunar ca erau 1000 de chestii sfrijite si mirosind a combinatie de vechi si putrezit la bancomat, si am ajuns acasa. Am stat 3 sferturi de zi de vorba prin mesaje cu fata cu care as fi vrut sa-mi petrec ziua asta da nu bate vantul indeajuns de tare afara, sau dau si eu vina pe karma cum e la moda acum.  Apoi pe la amiaza m-am intors din nou la banca de la care voiam sa scot bani, unde am descoperit din nou o armata si mai numeroasa de pensionari nervosi care se certau ca le lipseste 3 lei din pensie.  Asa ca am renuntat la ideea de a mai scoate bani si am inceput sa dezvolt idei noi de a petrece ziua de sf valentin. Au fost 2 variante castigatoare "vreau sa ies sa beau o bere" si "as iesi c-o domn'soara sa i-l arat pe valentin"
    "Vreau sa ies sa beau o bere" a esuat in primele 5 minute dupa ce am descoperit ca daca beau 1 bere nu mai am bani sa-mi cumpar paine si am renuntat rapid la idee. " As iesi cu domn'soara sa i-l arat pe valentin" a esuat imediat si aia pentru ca, cum dracu' sa i-l arat pe valentin cuiva daca eu n-am bani sa beau o bere? Asa ca am ajuns sa stau ca tristu' in casa, sabotat de pensionari si hoarda lor de minioni malefici cu parul lipsa si mirosu de budinca ranceda. Per total nea vali asta mi-a stricat cam orice combinatie pe ziua de ieri, cine stie ce are cu mine? o fi si el pensionar oare? se plictiseste si el,  si-a stat la coada de la 6 si-a zis sa-mi faca mie glume sa fie mai distractiva ziua? N-am nici cea mai mica idee.
   Sper ca voi ati avut o zi de super valentin mai buna decat a mea. Daca a mea se poate trece la categoria buna atunci a voastra a fost de cacat. Va urez multe zile fara pensionari si babe cu hartie creponata pe maini. Va multumesc ca imi cititi frustrarile. Ne auzim din nou in cateva zile, sper sa nu mai fiu bantuit de pensionari pana atunci.

Wednesday 12 February 2014

Confesiuni partea I

       M-am gandit eu ca ar fi misto sa incep sa tin un jurnal. Chipurile am citit pe undeva ca functioneaza si ca te motiveaza intr-un mod ciudat. Dar fiind eu, m-am gandit ca un jurnal clasic n-ar fi chiar cel mai bun mod de a-mi exprima eu gandurile, avand in vedere ca simt nevoia de cele mai multe ori sa fiu ascultat de catre cineva si capacitatea unui caiet de a asculta nu se extinde prea mult de la un fosnait sec atunci cand asezi pixul pe foaie. M-am gandit sa scriu cateva confesiuni sincere despre mine si lucruri care tin de mine, indiferent ca o sa fie cineva sa le citeasca sau nu. 
       Acum 6 ani am facut o greseala mare care m-a facut sa pierd o mare parte din viata. M-am lasat de liceu. Orice prost cu 2 neuroni si 3 lei in buzunar a avut impresia ca e o idee buna, ca sunt un smecher si ca am orice libertate posibila. E de fapt un mare cacat. N-am rezolvat absolut nimic cu decizia asta, m-am lasat de scoala ca un retardat pentru ca aveam impresia ca sunt mai bun decat ceilalti din jurul meu si ca orice as putea invata acolo deja stiu. Afirmatia e falsa in totalitate pentru ca in principiu nu am reusit niciodata sa-mi revin in totalitate din socul ala si inca alerg sa recuperez cumva partea aia din viata mea. 
      Acum vreo 7 ani am cunoscut o fata alaturi de care mi-am petrecut anii adolescentei. N-am apucat niciodata sa-i zic multumesc pentru sutul ala in coaie pe care mi l-a dat. In principiu a fost un cacat de relatie, dar m-a invata ce greseli sa nu mai fac si de ce nu se merita sa te implici emotional intr-o relatie in societatea in care traim noi. Nu stiam pe vremea aia ca totul trebuie privit ca o afacere si absolut tot ce investesti ar trebui sa dea roade, daca nu, pleaca de acolo ca relatia aia nu e facuta pentru tine. 
     Toata lumea care ma cunoaste azi are impresia ca faptul ca am calatorit mult se datoreaza spiritului meu aventurier. De fapt, absolut orice rahat de calatorie pe care am facut-o in viata asta e pentru ca nu pot inca sa-mi asum responsabilitate pentru multe lucruri si mi-e frica de lucruri stabile si monotone. Am impresia ca toate astea sunt pentru oameni normali, si eu am o parere mult prea buna despre mine ca sa pot sa cred ca sunt un om normal. 
     Acum 6 ani am stat intr-o seara cu o prietena la cateva pahare de vin, mai multe decat ar fi trebuit probabil si am facut o greseala foarte mare pe care o regret si acum. Am sarutat-o. Tot in seara aia mi-a zis ea ca am prea multa incredere in mine. Adevarul e undeva la o distanta foarte mare de asta. Singurul lucru de care sunt sigur de pe o zi pe alta e faptul ca o sa respir, absolut orice in afara de asta e de fapt "an educated guess". E cam singura fata care a avut curajul sa-mi arate mie ca sa fii arogant nu e intotdeauna o masca buna. N-am apucat nici ei sa ii multumesc pentru asta. 
    In octombrie anul trecut am facut greseala majora sa ma mut in Iasi. Nu pentru ca imi era usor sau pentru ca batea vantul puternic afara, eram intr-o relatie si am crezut ca daca fac asta o sa fie ceva mirific, superb si cu par pe spate. N-a fost in niciun caz, dar in principiu e o lectie buna de viata. Daca maica'ta iti zice ca o sa calci in cacat in urmatoarele 2 minute, ascult-o, mai mult ca sigur are dreptate. 
     Asta e prima mea parte de confesiuni. Nu pot scrie mai mult pentru ca nu-mi permite timpul. O sa revin in curand cu un articol ceva mai vesel despre valentine's day si activitatile mele din ziua aia. Va multumesc ca ma cititi. Succes!

Tuesday 4 February 2014

Anti-gravitational !

      Cercetatorii au descoperit un sutien care face sanii sa para mai mari cu 2 sau chiar 3 numere. Nu va dau link la articol ca mi-e ca toate cititoarele mele or sa-si imbulzeasca hormonii pe site-ul ala si nu asta e scopul acestui articol. Exista o vorba din popor "aparentele inseala", dar niciodata nu te astepti sa insele dracului atat de tare. Nimeni nu se asteapta cand isi ia o ciocolata sa gaseasca in interiorul ambalajului mult burete si 2 cubulete de ciocolata cu un biletel langa "am folosit push-up". In realitate e mai bine sa stii daca iti cumperi 2 cubulete de ciocolata sau 16 cat e normal, asa functioneaza lucrurile. Eu personal nu umblu in fiecare zi cu un castravete de 40 de cm atarnat pe crac ca atunci cand pune gladiola manuta sa-si sperie interesul si inimioara cu marimea viitorului meu. 
      E ciudat ca intr-o era in care toata lumea vrea relatii sincere si lucruri spuse pe fata pornim de la atat de multe minciuni. Primul lucru pe care trebuie sa-l faci ca baiat cand intalnesti prima oara o fata e sa-i analizezi bine fizicul si sa-ti dai seama cat la suta din el e bullshit. De cele mai multe ori, o mare parte se dovedeste a fi bullshit. De la machiajul care ii face ochii mari si zambetul frumos si care dispare dimineata si afli ca are cratere in fata si ochii mici si decolorati,  pana la talia ei care nu stii daca e reala sau poarta cine stie ce corset. E relativ obositor sa o iei de la capat cu asta de fiecare data. Partea trista e ca niciodata nu rezista mai mult de-o seara sau 2 toata prostia asta. Ca apoi se ajunge in situatii ceva mai intime unde descoperi lucruri si mai ciudate care ti-au fost ascunse. Cum ar fi ca atunci cand s-a dezbracat sanii ei au coborat cu 3 etaje mai jos, nu stii din ce cauza dar gravitatia are un cuvant mai puternic de spus in cazul ei.
      Inteleg ca unele defecte trebuie sa fie ascunse. Chiar sunt de acord cu unele cazuri in care persoanele au semne din nastere sau acnee sau cine stie ce boala foarte urata care isi lasa urme pe corpul tau de-a dreptul dezgustatoare. Dar faptul ca ai sanii mici si ii faci sa para mari nu ajuta foarte mult la dezvoltarea increderii de sine indiferent de situatie. Pana la urma tot ajungi in situatia in care tre sa-i arati omului ce si-a cumparat in ciocolata si decat sa te simti ciudat mai tarziu mai bine il lasi sa stie de la inceput ce probleme o sa intampine. Chiar nu cred ca exista femeie care sa puna in balans in capul ei "vreau sa fiu apreciata pentru gandirea mea" sau "Tate mari" si "tate mari" sa castige cumva argumentul. In cazul in care "tate mari" a castigat argumentul. Gtfo de pe blogul meu. 
      Am avut o perioada de absenta de pe blog. Nu am avut inspiratie. Sper sa ne auzim curand. Va salut cu respect. 

Monday 9 December 2013

Eroina lu taticu'

      A trecut ceva timp de cand n-am scris pe blogul asta si m-am gandit intr-un final sa abordez problema gazelor de sist ce macina natiunea in care m-am nascut. Astazi am ajuns de la munca si m-am gandit sa intru pe facebook sa mai rad, sa mai impart opinii si nu in ultimul rand sa mai citesc ceva ineptii. Ineptia cea mai mare pe care am citit-o astazi e aia cu Ecaterina Comanescu eroina de la Pungesti. Ar trebui sa precizez de la bun capat ca nu am absolut nimic personal cu domnisoara pe care n-o cunosc si sper din tot sufletul sa n-o cunosc de-a lungul vietii mele. Am ceva cu personal cu dobitocul care a scris articolul ala si nu a inteles pana la capat ce scrie.
     In primul rand titlul de eroina mi se pare putin deplasat. Haideti sa analizam mai exact ce-a facut fata asta ca sa merite titlul de eroina. Si-a cumparat un biletel de tren pe banii lu mami si-a lu tati, apoi a plecat la Pungesti sa protesteze impotriva gazelor de sist desi nu intelege pana la capat problema, apoi s-a intors acasa la mami si la tati unde o astepta mancarea pe masa. Unde e partea de eroism? Mai exact ce-a sacrificat fata asta ca sa poata protesta o zi in frig ? Nu mai inteleg. Toti eram speciali pana acum sau unici. Imi luati si ultimul lucru care credeam ca mai inseamna ceva? Titlul de erou? Credeam ca eroii sunt aia care sacrifica ce-i al lor pentru binele altora, credeam ca eroi sunt aia de la Termopile care s-au lupatat 300 contra tspe mii. Ce mama naibii e asta?
     In al doilea rand ce-a obtinut fata asta ca sa castige dreptul de a fi numita eroina. Nimic nu s-a oprit in loc pentru ca madame Comanescu s-a prezentat cu stomacu plin si zambetu pe buze la Pungesti. Jandarmii aia tot acolo sunt, lucrarile alea tot or sa aiba loc pentru ca statul roman are un contract cu retardatii aia si indiferent de cate calatorii pe banii lu mami si tati face Ecaterina toate lucrurile astea nu or sa se schimbe. Revenim la titlul de erou. Toti eroii de-a lungul istoriei au schimbat ceva prin faptele lor. Spartanii aia au oprit invazia persana, Ecaterina Teodoroiu a luptat in primul razboi mondial ca femeie in conditii de foamete si a murit pe front incercand sa-si apere tara si sunt multii altii despre care nu pot elabora acum ca s-ar lungi prea mult articolul. La dracu a murit Nelson Mandela si ala e considerat un erou. Chiar avem de gand sa fim atat de cretini incat sa comparam cele 2 personaje?
     In ultimul rand vreau sa stiu cat o sa tina treaba cu eroina. Acu 2-3 saptamani era un alt erou la Pungesti si anume Costica Spiridon. Ala unde a disparut? Nu mai e erou? A aparut Ecaterina si faptele lui de "eroism" sunt sterse cu buretele? Nu mai inteleg nimic din ce scriu ziaristii astia. Azi un erou, maine o eroina, poimaine or sa mai gaseasca ei ceva sa adune oameni cu bulucul acolo ca sa stea in frig degeaba. Sper ca in curand sa fie un "jurnalist" cat de cat capabil care sa zica lucrurilor pe nume si sa prezinte faptele cum sunt.
     Intr-un final vreau sa ma adresez fetitei in sine. Draga Ecaterina am vazut comentariul tau "eu mi-am facut datoria, tu ce mai astepti?". Astept sa-mi umple si mie mami si tati stomacul, astept sa nu mai trebuiasca sa ma duc la munca ca sa ma intretin, astept sa-mi dea cineva o casa pentru ca-s simpatic, astept sa-mi creasca in fund un furtun care evacueaza aur, astept sa vin acasa si sa apara in mod magic mancare pe masa si nu in ultimul rand astept sa cresti sa vad ce dracu ai sa mai faci daca ai 23 de ani, 2 locuri de munca, stai in chirie si te intretii singura. Cam asta astept per total, mai am ceva detalii dar nu tin neaparat sa fiu nesimtit.
     Cred ca am acoperit per total toate lucrurile ce m-au deranjat la situatia asta, inclusiv ce astept ca sa fac si eu acelasi lucru. Acum o sa ma duc sa fac si eu ceva eroic si anume sa-mi pregatesc pranzul, va multumesc ca-mi cititi blogul si sper sa revin cat de curand cu un articol. Va salut cu respect.

Thursday 28 November 2013

Hai ca-s mandru!

         Hai ca am revenit dupa o alta luna de pauza din cauza lipsei unei conexiuni decente la un distribuitor de internet. M-am intors de curand in tarisoara asta scumpa si draga a noastra si spre deosebire de alte dati cand m-am intors, de data asta am de ce sa fiu mandru. N-am cunoscut pe absolut nimeni nou, e haos total cu ce se intampla cu mine, n-am nimic de facut dupa ce ma intorc de la munca si e frig de te iau toti dracii, dar eu sunt mandru de Romania.
        Avand in vedere ca urmeaza 1 decembrie m-am gandit sa scriu un articol despre lucrurile bune care ma fac pe mine sa ma intorc de fiecare data in Romania. Exista o mare parte din oameni care pleaca de aici pentru ca e saracie. Adevarul e ca suntem foarte saraci si lucrurile nu par sa se indrepte catre o directie prea buna. Statul e relativ falimentar, preturile cresc vazand cu ochii, taxele cresc si ele si toata lumea e obligata sa faca evaziune fiscala daca vrea sa traiasca cat de cat decent si nu in ultimul rand e lipsa de locuri de munca pentru oamenii fara experienta sau fara capacitati de ridicat bolovani. Avem si alte parti rele ca politicienii inapti si babele care nu-si vad de curtea lor dar astea-s mici pe langa ce-am enumerat eu mai sus. 
        Totusi exista si lucruri foarte bune in Romania. O sa le enumar intr-o lista pentru a nu ne intelege gresit.
-Oamenii: Oamenii de aici spre deosebire de cei din strainatate nu sunt reci, sunt sociabili, primitori si cu o mare parte dintre ei poti gasi subiecte comune de discutie daca te straduiesti indeajuns. Prietenii poate nu-ti sunt toti prieteni, dar exista o parte dintre ei care or sa te ajute dintr-un simt superior de onoare sau pentru simplul fapt ca ai facut si tu candva ceva pentru ei. In strainatate lumea e mai singuratica, e obisnuita cu izolarea si in general singura parte adevarata de socializare e facebook-ul (stiti cu totii parerea mea foarte buna despre socializarea pe facebook).
-Inteligenta: La capitolul asta sunt mai mult decat sigur ca foarte multa lume o sa ma contrazica pentru ca x,y,z motive, asa ca o sa fac foarte clar ca asta e o parere personala. Nu va oblig sa fiti de acord cu mine, e strict parerea mea despre situatie. Am cunoscut indeajuns de multi oameni cat sa pot spune ca imi place nivelul de intelect pe care il au romanii in general. Am cunoscut foarte multi oameni de diferite nationalitati in viata mea si consider ca romanii in general sunt mai inteligenti decat majoritatea, poate e o parere subiectiva pentru ca-s roman, poate n-am cunoscut eu indeajuns de multi straini , dar avand in vedere ca n-au existat prea multe ocazii la care eu sa nu am ce discuta cu un alt roman consider ca sunt in general mai bine educati decat vesticii. Nu spun ca nu exista prosti in Romania, stim cu totii ca asta ar fi o minciuna si ca multi dintre noi ar muri de foame daca n-ar exista toti prostii aia, spun doar ca nivelul mediu de intelect e mai mare decat ce-am observat eu in strainatate. 
-Locatia: Pe sistemul "Frumoasa tara, pacat ca-i locuita". Romania e o tara frumoasa per total. Nu iei in considerare gunoaiele de pe strazi sau flegmele de pe capota masinii dupa ce ai lasat-o o noapte parcata in fata blocului. Eu iau in considerare ce e construit de artisti, arhitecti, popi si ce ne-a lasat natura. Am strabatut o mare parte din tara asta si consider ca ai ce sa vezi daca te intereseaza. Nu are rost sa dezvolt partea asta din lista mea pentru ca stiti cu totii sa dati un search pe google in caz ca vreti sa vedeti ceva frumos din Romania. 
-Moldovenii: Ultimul meu motiv pentru care iubesc Romania sunt moldovenii (nu aia din republica socialista, aia de la noi betivi care-si bat femeile). Stiti de ce iubesc eu moldovenii? Pentru ca-s o forma ieftina de entertainment care nu necesita teatru sau plata cu prea multi bani. Cine s-a uitat vreodata la Desperate Housewives stie despre ce vorbesc. Daca s-ar face vreodata o emisiune ca aia la noi n-ar avea prea mult succes pentru ca noi avem moldoveni. Nu trebuie sa platesti pe cineva sa se bata sau sa suga cartofi pentru bani pentru ca asta e deja subiectul proeminent la stirile de la ora 5. Ca sa clarific ceva inainte sa termin trebuie sa mentionez asta. Nu ma refer la moldovean ca oricine care e nascut in zona Moldovei pentru ca as fi ignorant. Moldovean pentru mine e retardu ala care dupa 5 sticle de Mona si-a violat bunica si matusa dupa care le-a desenat un alpaca pe cur. 
          Cam astea sunt in general motivele pentru care iubesc eu Romania. Trei calde una rece, se mai intampla sa fie asa, dar nu cred ca sufera nimeni. Astea sunt motivele pentru care m-am intors eu in Romania si pentru care m-as mai intoarce de 10000 de ori. Pe langa faptul ca daca plecam toti astia tineri, unde se duce tara asta in care m-am nascut si care nu vreau s-o vad dusa pe apa sambetei. Intr-un final vreau sa spun ca vreau sa reiau activitatea blogului astuia si ca astept sugestii pentru subiecte despre care vreti sa-mi auziti tampeniile la keepersplit@gmail.com . Va salut cu respect si ne citim in urmatoarele zile.