Dragoste

      Am stat si m-am gandit vreo ora la ce mama naibii am sa scriu pe blog si asta e cel mai simplu lucru care mi-a trecut prin cap. Afara ploua si eu innebunesc pur si simplu. Nu ploua de ieri, nici de alaltaieri, ploua de 5 amarate de zile si-mi strica buna dispozitie. Si ploua antipatic, altfel nu ar fi prea mari probleme. Imi plac ploile alea puternice care trec in 30 de minute si apoi e soare si senin afara. Ploaia asta e ca atunci cand stai fata in fata cu cineva batran care nu are dinti si te scuipa in mod consistent de fiecare data cand scoate cate un cuvant. E atat de enervanta ca aproape m-a convins sa incep din nou sa utilizez umbrela.

      Totusi nu vreau sa va plictisesc si am sa deschid subiectul dragoste. Nu stiu de ce am hotarat sa scriu despre asta, dar daca tot am inceput o s-o duc pana la capat. M-am saturat sa aud de dragoste. Au inceput toti sa foloseasca cuvantul asta de am impresia ca e mai utilizat decat hartia igienica. Am trecut si eu prin relatii, bune sau rele, oricum ar fi fost nu am reusit niciodata sa zic ca aia a fost dragostea vietii mele. Nu inteleg cum poti determina daca a fost sau nu dragostea vietii tale daca nici macar un sfert din viata ta nu a trecut. Esti deja mort? Atunci cum naiba reusesti sa-mi comunici mie ca nu stiu ce fata a fost dragostea vietii tale? Mi se pare o vorba atat de scoasa din context si lipsita de sens incat isi pierde din importanta pe zi ce trece. De fiecare data cand imi aud un prieten ca imi zice ca nu stiu ce pustoaica a fost dragostea vietii lui imi vine sa-mi arunc laptopul pe geam si sa mananc o drujba. Poate asa ajungem la acelasi nivel de intelect si il pot intelege. 

      Dragostea defineste atat de multe lucruri pentru atat de multa lume incat nu mai stiu ce sa cred. Nu stiu daca ce am simtit eu e dragoste sau obisnuinta sau lene sau o flegma in ochi. In functie de ce zic cei din jurul meu poate fi oricare dintre cele 4. Asa ca am hotarat eu sa explic putin dragostea.  In capul meu dragoste e ce au avut bunicii mei care au stat 40-50 de ani impreuna si si-au suportat greseli si gauri unul celuilalt si au ajuns batrani si s-au bucurat la batranete de antipatia celuilalt. Aia consider eu dragoste. Ar fi imposibil pentru mine sa imi dau seama de pe acum daca o fata e dragostea vietii mele. Daca o suport 20 de ani si o iubesc si imi petrec timpul, nervii, saliva si absolut fiecare firicel de energie pe care il am pentru bunastarea ei si ea pentru a mea, cam atunci o sa fiu capabil sa decid daca ea a fost sau nu dragostea mea. Pana atunci, incetati sa mai ganditi cu totii ca niste gandaci si sa spuneti ca fiecare fata care a trecut pe langa tine si a stat mai mult de 15 secunde cu limba in gatul tau e dragostea vietii tale. Dauneaza valorii cuvantului per total. Si daca cineva are impresia ca relatia lui de 3 scuipati si-un ceas valoreaza cat valoreaza casatoria parintilor sai atunci ori e prost ori n-are ce cauta pe planeta asta. 

     Asta e pe scurt parerea mea despre dragoste. Daca o mai detaliez mult o sa ajunga sa fie mai mult injuraturi decat cuvinte articolul asta. As aprecia sa nu mai aud prea des cuvantul in orice fel de context. Prefer sa fie folosite alte cuvinte pentru a exprima sentimente. Va multumesc din nou ca-mi cititi aberatiile. 

    P.S: Pentru cei ce n-au inteles. Cand am zis casatoria parintilor ma refeream la cele care au tinut 25+ ani nu la cei ce au divortat deja. Aia s-au decis deja ca femeia/ barbatul nu reprezinta in niciun caz dragostea vietii celuilalt.