Paradoxul vacii hranite

    Nu stiu daca ati patit vreodata sa vedeti o vacuta la targ si sa va placa atat de mult incat s-o cumparati si sa aveti grija de ea ca si cand ar fi cel mai de pret lucru pe care il aveti. Eu personal am patit-o. Acum ceva mult timp am mers la un targ intr-o seara. Dupa cateva pahare bune de vin si-o urma de lipsa de creier, mi-am ales o vacuta dintr-o iesle si am cumparat-o. Am luat-o cu mine acasa, am spalat-o, i-am dat iarba sa manance si apoi am pus-o la somn in grajdul meu personal. Dupa o perioada relativ scurta de timp a inceput sa-mi pese de vacuta asta. Avand in vedere ca nu era foarte greu de intretinut si iti oferea iubire neconditionata lucrurile nu pareau sa fie prea dificile.
    Dupa vreun an de ingrijit vacuta a trebuit sa plec in italia si s-o las singura pentru ceva timp. I-am asigurat tot ce-i trebuie, ba chiar am avut grija sa las pe cineva sa aiba grija de ea. Am petrecut cateva luni bune in italia aproape de mama mea, dupa care m-am intors la vacuta pe care am cumparat-o cu un an si ceva in urma. Dupa 5 luni de stat in italia m-am gandit eu ca vacuta mea o sa fie foarte fericita ca ma vede, ba chiar o sa aprecieze toate eforturile pe care le-am facut eu ca sa ma intorc inapoi.
    Am aflat la scurt timp dupa ce m-am intors ca vacuta mea intre timp se dezvoltase intr-o ditai vaca cu caracter propriu si chiar si cerinte. Am decis ca absolut orice cioban a mai fost prin jurul ei intre timp a fost din cauza ca eu eram departe si pana la urma orice vaca are nevoie de companie. Am decis sa iert vacuta pentru lipsa ei de atentie si sa continui sa am grija de ea ca la inceput. Au mai trecut cateva luni si a trebuit sa plec din nou in italia. A doua oara nu mai aveam de gand sa fac aceeasi greseala si am decis sa las cel mai bun cioban al meu cu vacuta. A trecut o luna si intr-o seara frumoasa de craciun am aflat de la vacuta mea printr-un mesaj ca ma paraseste pentru cel mai bun cioban al meu. A cazut lumea pe mine. Vacuta mea de care avusesesi grija atata timp nu mai era vacuta mea. Am decis sa ignor situatia si sa ma concentrez pe alte lucruri si sa incerc sa uit de vacuta careia i-am dedicat o mare parte din timpul meu.
    M-am intors in tara la ceva timp dupa si vacuta mea m-a cautat. Nu mai era vacuta mea dragalasa, era o vaca in toata firea, trecuta prin multe abatoare si care nu mai prezenta niciun fel de atractie pentru un cioban batran ca mine. Am decis sa intrerup legaturile si sa continui sa caut o noua vacuta care sa se potriveasca mai bine cu varsta mea inaintata.
    Ce nu reusesc sa inteleg insa nici acum e de ce m-a mai cautat pentru inca 2-3 ani spunandu-mi ca vrea sa fie din nou vacuta mea. Nu imi dau seama cum functioneaza lucrurile in lumea lor de vaci. In lumea mea, cea a ciobanilor, odata ce te-ai pisat pe-o floare, nu te duci s-o culegi. Ma gandesc ca nu e o logica atat de eronata, avand in vedere ca in natura nu ai unde altundeva sa-ti faci nevoile. Indiferent de rationament, rezultatul e acelasi, vacutamea nu mai e. E un paradox cum poti sa spui ca te afli intr-o situatie foarte buna cu ciobanul tau si sa alergi ca proasta pe banda cand vezi un cioban care pare sa aiba iarba mai verde, sau mai lunga, sau mai hranitoare. In aparenta toate 3 sunt posibile, dar era o vorba "nu dai cioara din mana pe aia de pe gard". Plus, daca ai renuntat la un cioban si i-ai zis ca absolu tot ce-a facut el pana in momentul ala e inutil, cum poti sa te intorci la el spunandu-i ca e cel mai cioban din lume? Nu e relativ retardat sau mi se pare doar mie?
    Indiferent de situatie, aceasta este o poveste cu vaci! Nu are absolut nicio legatura cu viata reala( Yes sure!) si nu o sa aiba niciodata. Ne auzim cat pot de curand din moment ce m-am hotarat sa scriu mai des pe blog. Va multmesc ca-mi cititi frustrarile.